O adiere de iubire

Capitolul 14 🖤

Si iata cum stam într-o celulă așteptând să se clarifice situația. Suntem aici de câteva ore bune si mor de plictiseală.
După ce am depus declarațiile, am fost închise într-o celulă amândouă. În aceeași celulă în care am fost eu închisă de fiecare data.
- Poftim, cred ca ai vrea sa iti notezi din nou numele pe perete, din nou. Zice Dragoș si imi da un cuțit.
- Merci. Zic eu.
Încep să scrijelesc numele meu si al Karei, data si a cata oara e când sunt in celula asta.
- Chiar ai fost de 50 de ori aici? Spune Kara.
- Da, am fost. Spun eu.
Aud cum iar incepe să-mi sune telefonul, pentru a nu stiu cata oara in ultimele 2 ore.
- Daca nu te-aș cunoaste, nu te-aș lasa sa răspunzi. Dar având în vedere ca re te cunosc destul de bine, te las sa o faci. Asta si pentru ca ma enervează telefonul tau. Spune Dragoș și-mi da telefonul. E Karlos, dar tot raspund.

C. T.
- Ce vrei? Zic eu în coreeana.
- Unde ai dispărut? Am sunat băieții și au spus că ați dispărut noaptea trecută. Zice el.
- Sunt intr-o sectie de poliție si asta numai din cauza ta. Deoarece ai dat casă mea spre închiriere. Sunt închisă cu Kara. Zic eu.
- Sa înțeleg că sunteți în România. Fiindcă eu nu pot veni, o să îl sun pe Nam-joon sa vina sa va scoată. Zice el.
- Nu-i nevoie sa vina. Pot iesi si singura, cum am facut-o de fiecare dată... Zic eu.
- Ba sigur ca o sa vina. Iar cu tine o să vorbesc când te întorci. Ai explicatii de dat. Zice el.
- Am zis nu si nu am nimic de explicat. Spun eu.
Dar nu am cu cine, deoarece a închis.
C. T. I.

- Karlos a zis ca o să-l trimită pe Nam-joon sa ne scoată de aici. Spun eu.
- O sa iesim si singure. Zice ea.
- Asta i-am zis si eu, doar ca nu am cu cine sa ma înțeleg. Spun eu.
- Asta e nasol rau. Zice ea.
- Stai ca ma suna Yoongi. Zic eu si raspund la telefon.

C. T.
- Ce ai pățit? Zic eu.
- Băieți, Iris a răspuns. Zice, sau mai bine țipa el.
- Era si timpul. Zice Nam-joon.
- Am nevoie de timpane, adică zic si eu. Zic eu.
- Unde naiba ati dispărut? Zice Yoongi.
- Cu cine vorbesti acum? Spun eu.
- Cu tine si Kara. V-am căutat prin toate secțiile de poliție din oraș și de prin jur, dar nici urma de voi. V-am căutat chiar și pe la spitale si la salile de antrenamente. Zice Yoongi.
- Și să nu uităm de morgă. Zice Jk.
- Păi, suntem într-o secție de poliție, dar se pare ca ați greșit țara. Si de ce naiba fix la morgă si la spital? Zic eu.
- Am luat toate posibilitățile în calcul. Zice J-hope.
- Ma simt flatata. Zic ironica.
- Cand naiba a-ti ajuns in România? Si cum ați ajuns la inchisoare? Spune Nam-joon.
- Te-a sunat Karlos? Fuck. Am ajuns din cauza lui într-o secție de poliție, închise temporar. Iar în România am plecat noaptea trecută. Si e o secție de poliție nu o închisoare. Zic eu.
- Kara e bine? Zice Tae.
- Nu, nu e bine. M-am certat cu ea si am înjunghiat-o la nervi. Zic eu mega ironică.
- Iti pot simti ironia de aici. Zice Jungkook.
- Asta era și ideea. Zic eu.
- Acum serios. Kara e bine? Zice Jk.
- Da, sunt bine. Zice ea.
- Sa nu care cumva să veniți aici. Dacă veniti o să o ma răzbun. Și nu în modul ușor. Zic eu.
- Tata a zis sa venim si o să venim. Zice Nam-joon.
- Nici gand. Spun eu.
- Iris. Oricât de mult te simpatizez, trebuie sa închei conversația si sa-mi dai inapoi telefonul. Stii doar ca nu ai voie sa stai pe telefon cat timp esti in arest. Zice Dragoș.
- Da, Dragoș, stiu chiar foarte bine regulile secției de poliție. Închei imediat.
- Cine-i Dragoș? Spune Yoongi.
- De ce întrebi? Zic eu.
- Nu am voie să intreb, sau ce? Spune Yoongi.
- Nu, nu ai. Spun eu.
- Serios acum Iris. Cine-i Dragoș? Zice Nam-joon.
- Nu cred ca va intereseaza. Ne vedem cand o sa ne întoarcem în Coreea. Zic eu .
- Stai, nu închide. Zice Jin.
- Prea târziu. Spun si inchid.
C. T. I.