Maestra focului rece

Prolog

P.S. Pentru o atmosferă mai potrivită vă invit să citiți alături de piesa din media. 

     ***

     În urmă cu nouă ani...

      În conacul vechi de peste un deceniu se mai aude doar respirația întretăiată a bietului muribund. Otrava i-a atins deja toate organele vitale. În adăpostul umbrelor, ceva mișcă – vinovatul, care îl privește cu dezgust pentru că și-ar fi dorit să se lupte mai mult, ca să poată vedea focul minții. Și-a dat seama că a fost înșelat de mort. Privește din nou trupul care a început să se răcească apoi dispare în umbre, ca și cum nici nu ar fi fost vreodată în acea încăpere.

      Camera ce i-a servit drept birou decedatului, pare bântuită. Ferestre mari, care ar fi trebuit să permită luminii să pătrundă în încăpere, sunt aproape opace, lăsând să treacă doar frânturi din razele soarelui. Din senin mobila de lemn masiv scârțâie ușor. Sângele încă se scurge îmbibându-se tot mai profund în moliciunea covorului. Privirea-i este ațintită spre ușile masive, ca și cum s-ar ruga ca nimeni să nu vină.

      O rafală de vânt puternic deschide brutal fereastra. Cerul este crăpat în două de un trăsnet. Stropii mari de ploaie se lovesc zgomotos de decorațiunile baroc ce împodobesc fațada de nord, care dă spre aleea principală. Pe stradă se aude doar o caleașcă de gonește alert. Se oprește brusc în fața scărilor, de unde sare o adolescentă, ce nu pare să aibă mai mult de șaisprezece ani. Picăturile de ploaie se pierd prin părul negru atât de repede încât i-l lipește de corset încât poți să-ți dai seama de lungimea lui, până la jumătatea brâului.

     Intră val vârtej în conac. Lasă pelerina grea să cadă pe pardoseală. În casă, în afară de ea nu se aude niciun pic de viață. Un tunet răsună atât de intens încât tâmplăria se cutremură, o dată cu teama din sufletul fetei. Întunericul domnește pretutindeni, ca și frica ei.

— Sebastian! țipă ca din gură de șarpe. Așteaptă, dar nu primește niciun răspuns. De ce nu răspunde nimeni?

     În palma stângă îi răsare, ca de nicăieri, o flacără bizară. La bază are culoare albastră, iar abia spre vârf se găsește roșeața. Întunericul se micșorează considerabil. Lumina slabă face ca tablourile ce decorează holul să fie obscure, dacă nu chiar înfricoșătoare. Înaintează cu pași șovăitori prin multitudinea de camere.

*

     Inima îi este cât un purice. A căutat pretutindeni mai puțin în încăperea ce se află după acea ușă. Simțurile o previn în legătură cu pericolele. Sentimentul de neliniște îi macină curajul cu fiecare secundă, pe care o petrece în beznă făcând-o să fie în pragul unei crize de isterie, dar nevoia de a-și găsi fratele e mai presus de orice frică ce îi bântui prin suflet. Trage aer cu putere în piept. Împinge ușa masivă.

— Sebastian! spune fugind lângă trupul inert. Picioarele-i cedează și cade în balta de sânge. Cu un pocnet al degetelor fiecare lumânare împrăștiată prin încăpere se aprinse. Un gest al mâinii trimite un pumnal în fereastra deschisă pentru a o închide. Sunetul ploii se întețește la fel ca și zbuciumul de durere din ea. Lacrimile îi străbat chipul absent. Nu înțelegea de ce sau cum putea să moară în această zi.

     Îi îmbrățișează trupul stins, ca și cum ar dormi. Hainele îi sunt mânjite de sânge, sângele lui. Printre lacrimile grele îi privește chipul inexpresiv pentru prima dată. Eroul ei este mort, la fel ca și sufletul ei. Un clinchet se poate auzi din sufletul ei, ca și cum ar fi eliberat un demon și ar fi închis un înger.

     Un ropot de pași se revarsă pe scări, apoi un țipăt atât de puternic și de brutal acaparează toată încăperea. Într-o clipă fuse smulsă de lângă fratele ei. Un bărbat masiv, cu umeri lați, o privea ca și cum ea ar fi vinovată. Palma lui se zdrobește de chipul împietrit. Poc!

— Este doar din vina ta! Dacă nu ai fi fost tu, cea care ai rupt logodna asta nu s-ar fi întâmplat, zdreanțo! Plecă din această casă, înainte de a o pângări mai mult decât ai făcut-o! tună bărbatul cu furie în ochi.

— Ție ți se pare că asta e vina mea, papa! Ești chiar atât de orb încât să nu vezi crima ce zace sub ochii tăi?întreabă cu glasul tremurat. Lacrimile îi cad fără oprire în timp ce își freacă obrazul drept, încercând să alunge durerea.

— Despre ce crimă vorbești, copilă proastă? Nu vezi că nu e pic de sânge și a murit de inimă rea?

     Îl privește ca pe un nebun. Își privește mâinile pline de sânge, apoi ridică iar privirea la el. Lumea începe să se adune în jurul mortului fără să vadă sângele ce-l înconjura. Servitori deschid geamurile pentru a elibera sufletul mortului. Polițiștii mișună de colo până colo, fără a face comentarii. Toată lumea vedea că este cazul unui simplu infarct. Fata stă într-un colț cu ochii ațintiți în batista umplută de sânge cu care se joacă. Fiind ignorată de mulțime, cercetează cu atenție, de la distanță, folosindu-se de ochii minții, trupul mortului unde observă locul unei înțepături ce pulsează. Urmărește mișcarea și observă cum aceasta se ramifică prin sânge până la fiecare organ în parte. Otravă. Cine a dorit să-l ucidă și de ce? De ce azi, când trebuia să fie numit maestru? Trupul i se înfioară, sub o atingere rece. Venită ca din umbre.

      O prezență se înfățișează de dinaintea ei. Mâna mare îi ridică bărbia și o forțează să se uite în ochii lui. Pe chip i se vedea doar ura față de ea. Părul cărunt îi face trăsăturile feței să fie și mai aspre.

— Îți mai repet o singură dată, Katerina! Dispari dracului din casa mea! țipă ca o brută în timp ce o trage de brațul stâng de parcă ar fi o cârpă, nu fiica lui.

— O să plec și nu mă voi mai întoarce în casa asta decât peste cadavrul tău, domnule! Să știi că azi – ți-au murit ambi copii! rostește rece și pleacă.

     Bărbatul așteaptă neconvins de cuvintele adolescentei. O ușă trântită face casa să se cutremure, așa că înaintează spre fereastra deschisă, de unde o zărește pe fată cum dispare de-a lungul străzii slab luminate cu nimic mai mult decât hainele de pe ea.   

***

       Vă binevoiesc să invit în următoarele capitol dacă acesta nu va înspăimântat sau cel puțin intrigat, pentru a o cunoaște pe Lady Katerina Rose Malower. Este prima femei care deschide seria „Cercul sângelui ". Cuvintele prin care aș putea să o descriu sunt multe, dar vă las pe voi să decideți. XoXo A.G. Sper să vă placă începutul primului mister.