Obsesia pe care o manifestă față de moartea stranie a fratelui ei, îi macină sufletul. La vârsta de douăzeci și cinci de ani, Lady Katerina Rose Malower, este un vis devenit realitate pentru uni. Posedând mai multe talente parapsihice decât alți a...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Dinții i se încleștaseră puternic pentru aș domoli furia ce-i crapă încet masca de nobil, dar vorbele ei se aud cu un tempou agresiv în mintea sa bolnavă. Scârțâitul viori îi accentuează iritația. Tresare scârbit, când partenera sa își împleticește din nou degetele pe brațul lui. Nu poate să înțeleagă ce fusese în capul său. Încercase în nenumărate rânduri să se apropie din nou de Maestră, dar sclifosita lui de parteneră nu-și poate lăsa mâinile jos de pe el. Nu ai voie să o sugrumi în fața nobililor, altfel distrugi orice avantaj îl mai ai! îșirepetă obsesiv în minte ca o rugăciune. Crezuse că ștersătura avea să-l aducă în preajma preaiubitei lui Kate, dar în loc de asta l-a făcut să fie un renegat, distrugând planul său ticluit cu tact. O privește cum se îndreaptă grațioasă prin turma de prădător ce pândește același lucru ca și el, procreerea alături de ea. Ochii săi nu se mai pot desprinde de pe energia ei parapsihică ce-l făcea să o dorească animalic. Văzând că nu are sorți de izbândă în lumina petrecerii ales să-și pregătească mediul său preferat, umbrele nopții, așa că își croiește drum spre terasa deschisă. Monstrul din el îi preluase judecata și-și dorea prada, în seara asta.
Ușile se închid în urma lui fără zgomot. Bezna nopții este presărată cu câteva stele ce par a fii pierdute în grandoarea cerului. Pe terasă se afla doar el, fiind prea răcoare pentru amorezi înfierbântați. Analizează puțin mediul și se hotărăște să se ascundă într-un loc întunecat după o statuie neclară, ce pare a fi un înger aflat într-o luptă cu sinele dintr-o oglindă. Sunetul orchestrei se aude încet, abia perceptibil. Vântul se plimbă încet prin văzduh purtând semnele toamnei pretutindeni. Șir de trepte, din centrul terasei, constituie singura cale de acces în labirintul făcut din gardul viu ce acum este doar o adunătură de bote, dar find suficient de înalt pentru a deservi ca și ascunzătoare în scenariul din gândurile sale.
De acum îmi rămâne se aștept, rosti încet pentru sine.
Nu durează mult până când se aude scâțâitul balamalelor de la o ușă din apropierea sa. Rămâne pe loc, concentrându-se pe aura persoanei ce a pășit în capcana sa. Tocurile pantofilor răsună sonor pe dalele din piatră rezonând în bezna nopții. Pașii persoanei coboară pe scări și apoi se pierd înăuntrul grădini, lăsând în urma sa o dâră de parfum, care aparținea unei singure persoane. Pornește în urma victimei sale rapid pentru a diminua distanța pe care i-o oferise. O dată cu pătrunderea în labirint putea distinge încet foșnetul rochiei și aura ei, fiind despărțiți doar de câțiva metri. Adrenalina îi mișună în sânge ca un drog. Pregătit să o atace după colțul următor. Se apropie treptat, apoi se năpustește peste pelerină.
— Ești a mea acum, milady! afirmă cu satisfacere. Bărbia i se înfige cu putere în țărână. Persoana de sub pelerină se evaporase. Ce naiba? spune printre dinți în momentul când dă să se ridice, dar este țintuit în pământul aproape înghețat.
Din spatele său se aude un râs sumbru ce-i provoacă frică. Prin rândul subțire de frunze se aude cum cineva pășește alene spre el. Simte o presiune a unui prădător cum este gata să-l devoreze cu sete. Se apleacă încet spre el și își înfige mâna în părul său astfel încât să o privească direct în ochi pentru a vedea flăcările ce ard în ei, atât de viu încât poți să-i simți frigul cum te pătrunde.
