Capitolul 4.

22 0 0
                                    

           Cuvintele îi mor pe limbă

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

           Cuvintele îi mor pe limbă. Inima i se cutremură cu un sentiment uitat, iar chipul pierdut o privește pe Eles cu zbuciumul unui plâns. Trecuse aproape un deceniu, de când sufletul ei uitase că mai există speranță. Incapabilă să-și adune gândurile îi cuprinde mâinile catifelate între ale sale. Înghite cu dificultate un nod de aer în încercarea de a deveni din nou stăpână pe sine. Conștientizând vulnerabilitatea de care dă dovadă scoate un oftat scurt, pentru că deja aveau un suspect de analizat, dar șansa informațiilor noi au acaparat logica minții sale. Strânsoarea lui Eles o face pe Kate să evadeze din șirul gândurilor în care se pierduse preț de o clipă. Atmosfera apăsătoare din încăpere se lasă încet pe umeri săi.

— Să discutăm atunci această chestiune în biroul meu. Sofia, te rog să-i instalezi în apartamentul fratelui meu! rostește pe un ton calm.

— Dar apartamentul lui...

— Nici un dar, un mort nu are nevoie de el. Thomas, voi veni să discutăm despre ce am stabilit mai târziu, spune cu un ton rece aproape mecanic.

— Ne mulțumim și cu mai puțin, o asigură din nou Thomas calm, fiind conștient de tensiunea pe care o provocase venirea sa bruscă în casă.

— Dacă ar putea să vorbească dincolo de mormânt sunt sigură că ar avea aceeași părere cu a mea. Oricum nu a apucat să-l folosească vreodată, zice plat cu lacrimi în pupile.

— Cum considerați, coniță! adaugă Sofia conștientă pentru prima dată de greșelile din comportamentul său. Uitase să fusese la rândul său și ea, precum ei, când Katerina a avut bunătatea să-i ofere o șansă.

         Amalia doar urmărește discuția privind într-un punct fix. Un bărbat translucid îi face cu ochiul. Zâmbetul său este îndreptat spre Kate, făcând mai vizibilă asemănarea trăsăturilor sale șterse cu cele ale ei. Mica fetiță răspunde cu un zâmbet atât de cald încât îi încălzește rămășițele. Mâna caldă a fratelui său o trage înapoi din reveria sa spre lumea celor vii. Cu pași mărunți își urmează eroul. Aruncă o singură privire spre fanastma ce o privea și cu un glas mut îi șoptește „Vom avea grijă de sora ta!". Chipul transparent se bucură în timp ce o lacrimă amară îi traversează fața. Cu părere de rău pășește din nou în lumea celor morți. O dată cu plecarea sa încăperea se luminează și temperatura începe să urce din nou în termometru. Ușa încăperi se închide în spatele lui Kate, care merge în urma lui Eles. Traseu până la biroul ei pare mai scurt ca niciodată, probabil din cauza nerăbdări ce-i arde în vene ștergând orice urmă de durere.

          Ușa încăperi se deschide ușor sub hotărârea fermă a lui Eles. Focul trosnește sonor în șemineul mic făcând imperceptibil sunetul făcut la închiderea uși. Kate își ocolește prietena și ia loc în spatele biroului micuț. Ferestrele înalte aflate în spatele ei împrăștie lumină în fiecare cotlon al camerei. Incomodată de rochie încearcă din răsputeri să-și găsească o poziție acceptabilă pentru purtarea discuției, blestemând în sinea ei toată mentalitatea obscură a nobilimi pentru chinui pe care trebuie să-l îndure femeile ca ea, spre deosebire de tovarășa sa care nu pare să aibă parte de nici un disconfort într-o astfel de ținută sufocantă. Își lasă coatele pe tăblia biroului și împreunându-și degetele gânditoare.

Maestra focului receWhere stories live. Discover now