Maestra focului rece

Capitolul 8

            Pași lor alerții mărșăluiesc grăbiți foșnind prin stratul gros de frunze moarte. Privirea îi este ațituită în urma lor, până când tropotul caiilor se răsună în văzduh. Luna este acoperită de norii grei. Vântul își potolise la rândul său furia pe care o afișase anterior lăsând liniștea să se manifeste peste locul crimei. Însă aceasta se destrămată sub sunetul picăturilor de ploaie presărate peste învelișul ce ascunde pământul, ca și cum ar dori să spăle urmele tragediei. Sărmanul cadavru zace aruncat neglijent într-un colț al grădini, de unde nu o să fie găsit decât prea târziu. Plictiseala i se citește în ochi în timp ce șterge cu silă lama pumnalului pe care-l extrase din trupul mortului. Imaginea ei îi apare în minte făcându-i inima să tresară. Dorința de a o face a lui devine insuportabilă, dar trebuie să rabde pentru că mai întâi trebuie să-și țină cuvântul dat. Se îndrăgostise fără să vrea de ea, de cea care îi este interzisă din mai multe considerente. Mintea îi spune să se îndepărteze de ea pentru a o putea proteja, însă inima nu-l lăsa... Iubirea pentru ea este văzduhul presărat cu stele, iar ea este soarele târziu de la miezul nopții. Nu descoperise încă cum reușise să-l farmece. Kate este specială, chiar dacă nu este conștientă de acest fapt. Titulaturile aristocratice nu valorează nici un șfanț la fel cum nu valoraseră nici pentru fratele ei. Valorile lui se oglindesc între ale ei cu ecou, contând doar pe caracter, suflet și loialitate ca să-i fie compas în alegerea oamenilor.

            Ajunse să o cunoască din poveștile pe care i le spunea prietenul său, manifestându-și admirația și iubirea nemărginită pe care o simțea pentru sora sa mai mică. Arătându-se mândru de încăpățânarea deosebită, bunătatea selectivă și loialitatea necruțătoare, ajungându-i în inimă doar din povești. Faptul că o avuse în brațele sale după atâta timp în care o admirase din umbele sumbre ale lumii lui făcea totul să pară aievea. Cea pe care și-o închipuise de mii de ori în vastele nopți lipsite de somn, este mai frumoasă decât sperase, mai loială decât fostul său tovarăș, iar încăpățânarea i se preschimbase în înverșunare. Puterile sale sunt mai mari decât anticipase. Pur și simplu specială! Unicitatea ei îi transformă stările interioare într-un zbuciumul pe care nici el nu-l poate înțelege complet. Aș putea să o privesc ore întregi. Aș vrea să o am la fel de aproape ca un gând bolnav. Dacă mi-ai citi gândurile dragul meu tovarăș te ai prăpădi în hohote de râs, pentru că ai avut dreptate. În mintea sa își amintea aceea discuție cu Sebastian:

— Când îmi vei face cunoștință cu amazoana? îl întreabă pe Sebastian, în timp ce privea absent cotorul cărților din bibliotecă.

— Te vei îndrăgosti de ea dacă ai întâlnit-o!râse acesta lăsându-se pe fotoliul comod savurând din paharul de whisky pe jumătate plin.

— Dar dacă te înșeli, prietene? spune arogant întorcându-se spre el.

— Alexander, nu mă înșel niciodată când vine vorba de sora mea, spune sumbru.

— Știe, Sebastian despre Cerc?

— Nu, este mult prea mult pentru ea! Nu trebuie să afle niciodată despre Alianța sângelui... Și nici ea despre darul ei. Nu o să permit nimănui să-i fac rău!țipă ridicându-se în picioare mergând spre ușa de sticlă.

           A avut dreptate, dar a uitat să pună în ecuație posibilitatea ca Katerina să fie cea care caută Cercul și nu viceversa. Înverșunarea și loialitatea pe care o posedă, sunt prea accentuate pentru sănătatea ei mintală, cât și pentru a mea.Trebuie să ascundă cu orice preț secretul sacrificiului lui Sebastian, altfel va fi nevoie să se maturizeze și el pentru a păstra jurământul. Dacă mi ar fi spus cineva că acum un deceniu. că un jurământ și o fată mă va schimba atât de mult, iar fi făcut cunoștință cu un azil bun. Acum mai am un pic și mă internez eu personal la unul. Trezit din reveria sa de bubuitul unui tunet conștientizează că rămase încremetint în ploaia abundentă prea mult timp făcându-i hainele să fie se comporte ca un nou strat de piele.