Capitolul 6

15 0 0
                                    

       Zumzetul mulțumi se resimte asupra lui Kate ca o baie rece de rușine

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

       Zumzetul mulțumi se resimte asupra lui Kate ca o baie rece de rușine. Presiunea asupra minții sale se păstrează puternică pentru a o face să cedeze moral, accentuând marginalizarea socială la care ea parte în ciuda titulaturi de piedestal. Rechini de rang înalt al Societatea Ocultă pare gata să urmeze dâra de sânge abia simțibilă, care provin din rănile încă deschise de pe suflet acesteia. Glasul muzici se pierde pe pelicula timpanului fără să o facă să tresară măcar o secundă. Privirea ei s-a pierdut într-un punct gol un pic mai sus față de mulțime. Micuța domnișoară își adâncește îmbrățișarea. Mâinile îi tremură ca o rămurică împotriva unui vânt năprasnic, dar afecțiunea față de verișoara sa o împiedică să se îndepărteze, chiar dacă privirea mânioasă a mamei sale o biciuiește peste față cu o expresie ce anunță dezmoștenirea sa.

         O lacrimă i se prelinge încet pe obrazul drept până dispare în materialul rochiei aurie. În ciuda culori mirifice, căldura lumini se pierde în furia ce mocnește încet la flacăra focului rece. Un suspin plin de emoție avântă cu perseverență în urechile lui Kate. Puterile micuței adolescente simte zbuciumul interior al verișoarei sale cum se luptă pentru a trece marginea spre moarte.

— Nu te lăsa cuprinsă de întuneric, Kate!spune cu un suspin mica adolescentă.

         Părul roșcat reușește să se desfacă din împletitura sofisticată din vârful capului și să se reverse peste chipul ei traversat de empatie. Degetele sale se împreunează cu cele ale lui Kate. Rugămintea sa timidă pare că a reușit să se facă auzită în mintea varei sale. Degetul mare de la mâna dreaptă îi mângâie încet dosul palmei activ. Chipul îi este săltat în sus de o respirație adâncă, iar râul ei de suspine se oprește cu un sughiț de fericire.

         Un zâmbet se instaurează pe chipul protagonistei atât de larg încât ai rămâne de părere că este unul fals. Cu o mișcare rafinată își întoarce corpul încet încât să acaparând întregul trup mărunt al copilei cu întreaga sa ființă. Nările i se înfundă în părul de culoarea toamnei, în timp ce mâinile se despart de ale ei și o trag mai aproape cu dragoste. Thomas urmărește toată scena ușor sceptic, dar semnul subtil făcut de patroana lui în face să rămână pe loc ca un câine loial fără să judece raționamentul ei.

— Morcoveață, știi că ai făcut un lucru periculos? îi șoptește încet la ureche în timp ce-i dă părul după ureche.

— Rina, pentru mine ar fi fost mai periculos să te las să cazi în întuneric, decât el în sine. Poate să mă pedepsească mama cât vrea sau chiar să mă dezmoștenească, dar nu o să fiu niciodată atât de indiferență sau mai bine spus de fricoasă încât să te las să suferi singură. Familia ar trebui să ocrotească, nu să judece! Să aline înainte să rănească! Și cel mai important să iubească înainte de orice!își moralizează vara în timp ce-i arată un zâmbet plin de dragoste.

— Dacă fiecare om mare ar avea un strop din percepția ta, lumea ar fi un loc mai luminos, prea adorata mea! rostește cu mândrie în timp ce-i reface cu dibăcie împletitura complicată.

Maestra focului receWhere stories live. Discover now