A doua șansă în dragoste.

4

Intrasem în camera lui Cezar, însă nu erau și ceilalți aici. Mă gândisem puțin dacă au schimbat locația, până când ușa băii se deschise, iar Cezar era ud, având un prosop in jurul taliei sale.
M-am întors cu spatele pentru a nu vedea, simțindu-i respirația pe ceafa
mea, iar mâinile sale se aflau pe talia ce îmi era goală datorita topului pe care îl purtam.
Își urcase mâinile sub top, strângâdu-mi sânii în palmele sale, făcându-mă să-mi mușc buza.

- Cezar...
Respirația mea devenise din ce in ce mai grea, dar atingerile sale erau mult prea excitante pentru al opri în momentul acesta. Ochii săi îi întâlnise pe ai mei, moment în care începusem să gem când își duse una dintre mâini între picioarele mele.
Mă înnebunea.
Îmi doream sa nu se mai oprească, deși nu era în ordine ceea ce se întâmpla între noi in acest moment. Era nedrept ca el sa-mi facă asta știind că nu avea nici măcar un sentiment fata de mine.
Prosopul de pe talia lui căzuse, lăsându-i la vedere tot corpul.
Arăta nebunește.

- Mă innebunești, Alvarez, și pentru asta chiar te urăsc din suflet.
Vorbele sale erau șoptite, pielea făcându-mi-se de găină in momentul in care buzele sale îmi atinse lobul urechii atunci când vorbise.
Și eu te urăsc, Rivera. Și nici n ai idee cat de mult o pot face in acest moment.
Hainele noastre erau aruncate pe jos, corpurile noastre goale începuse deja să se cunoască între ele. Deși angajații puteau auzi oricând, Cezar lăsa ca gemetele mele sa se facă auzite în toată camera, lăsând și geamul larg deschis.
Acesta se mișca în interiorul meu, gemetele mele devenind din ce in ce mai auzite, însă, erau niște gemete de plăcere. Deși era prima data pentru mine, bărbatul acesta știa cum să te facă să uiți de tine in momentul in care incepe sa te atingă după bunul său plac.

Ajunse și ceilalți pentru a vorbi despre cursa, însă nu mă puteam concentra absolut deloc la ceea ce se vorbea în jurul meu. Privirea îmi era decât la Cezar, iar mâinile îmi tremurau incontrolabil de tare, motiv pe care nici macar nu îl știam.
Iar faptul că mâna lui Nick era băgata sub fusta pe care Maria o purta, iar ea se abținea sa nu atragă privirile celor din jur, nu mă ajută nici măcar puțin că sa mă concentrez.
Mă ridicasem pur și simplu de la masa, urcând până sus la baie, dorind să mă spăl pe fata pentru a-mi putea reveni din nou.

- Alvarez, deschide ușa asta, vocea răgușită a lui Cezar mă făcuse să tresar, deschizând ușa imediat.

- Sunt bine, am răspuns simplu, buzele sale sărutându-le scurt pe ale mele.

- Încetează din a te mai uita la mine atât de atent, Alvarez. Îmi pierd atenția la tot, motiv pentru care mă tot gândesc întruna la tine și la tot ce faci.

- Nu voiam să fac asta, însă...
la naiba, mă înnebunește absolut tot ce faci, Rivera.

Uram faptul că îi recunoscusem  acest lucru.

- Nu-s eu când ești în preajma mea, Alvarez. Mă gândesc întruna la tine, la tot ce faci.
Urăsc asta.

Nu știam dacă e de bine sau nu ce-mi spunea, însă, pur și simplu îl luasem în brațe. Simțisem sa fac acest lucru, iar mâinile sale erau așezate pe talia mea, îndepărtându-mă de el puțin, buzele sale sărutându-mi gâtul. Am închis ochii lăsând să faca ceea ce voia, știind că avea efect asupra mea.

- Nici nu ai idee ce mă faci să simt, șoaptele sale îmi făcuse pielea de găină.

- Cezar, Nick intrase în graba in cameră pentru al caută pe Cezar, ochii săi fiind acum asupra mea. Zâmbise, însă își mutase mai apoi privirea înapoi pe Cezar care îl privea la rândul său.

- Ce s-a întâmplat?

- Luca, a pus ochii pe aceleași mașini ca și noi.
La cursa v-a participa și echipa pe care și-a format-o.

Știam că Luca avea să se implice în ceea ce voiau băieții să facă, însă nu știam cum aflase că și eu făceam parte din acest proiect. Cezar le spuse tuturor că eu renunț la proiect, și că, bineînțeles, Luca nu avea să se apropie de mine deloc.
Știam că, dacă Luca se baga, Cezar o să mă scoată imediat din joc, fiindu-i frica sa nu pățesc ceva in acel timp.

- Vreau sa particip, Cezar. Vreau sa fiu acolo, sa fac asta.

- Îți iei gândul, Alvarez. Nu te pun in pericol pentru o cursă amărâtă.

- Cezar, e deciza mea daca merg sau nu, și e deciza mea daca vreau sa dau nas in nas cu Luca.
Îmi doream sa fac asta, iar acum îmi interzici sa o fac, pe bune?

- Am spus nu, și rămâne nu.

Ridicase tonul la mine fără să își dea seama că mă rănise treaba asta. Luca făcea asta zilnic, motiv pentru care uram ca cineva sa ridice vocea asupra mea din motive pentru care ei se enervează.
Am luat cheile de la mașina mea, scoțând-o din garajul lui Cezar, plecând spre casa in viteza. Nu-mi doream să-l enervez și mai tare, însă aveam de gând să merg la acea cursă fara permisiunea lui, având de gând să particip la cursa cu propria mea mașina chiar daca aveam să atrag privirile cu rozul de pe ea.
Îmi pregătisem hainele pentru mâine seară, fiind chiar foarte pregătită să-l înfrunt pe Luca mâine.