A doua șansă în dragoste.

17

- Pentru problemele create noaptea trecută, cu toții veți rămâne azi la hotel când celălalte clase vor ieși sa se distreze.
Vocea directoarei ii făcuse pe colegi să facă gălăgie, însă, pur și simplu m-am dus înapoi în camera mea pentru a-mi relua treaba cu cititul. Deși citeam din carte, scenele cu Bene îmi trecuse dintr-o dată prin minte, motiv pentru care am închis cartea și am dat cu ea de masa când o așezasem.

- Ce ți-a făcut cartea aia? Vocea lui Bene mă făcuse să-l privesc, semnul de pe gâtul său atrângându-mi atenția.
I-am făcut semn să plece, însă acesta și-a așezat capul pe perna de langa mine.

- Mi-e dor de Cezar...

Bene și-a deschis ochii pentru a mă privi, ridicându-se in fund. Nu înțelegeam de ce mă privea atât de atent, așa că m-am ridicat din pat pentru a pleca pe balcon.
Era nespus de ciudat sentimentul pe care îl aveam față de Bene, cu toate că inima mea încă îi aparținea lui Cezar, indiferent de cât de departe ar fii el în acest moment. Îmi era mai mult decât dor de el, dar nu știam cum as putea să-l mai găsesc, având în vedere că am incercat toate metodele posibile prin care sa dau de el.
Știam, de fapt simțeam că el trăiește. Știam că era acolo undeva și, știam că își dorea la fel de mult sa se întoarcă acasă la mine, la noi toți.
Din cauza a ceea ce simțeam, a dorului pe care îl simțeam fata de el, ajunsesem să-mi găsesc liniștea în brațele lui Bene, culcându-mă cu el pentru a mă simți mai bine.
Știam atât de tare că nu era bine ce făceam și, cu toate astea îmi doream atât de mult ca durerea din suflet să dispară, că îmi doream la fel de mult ca Bene să fie cel care mă poate ajuta.
Nu-mi doream să-l folosesc pentru a mă vindeca, insa, pur și simplu nu-mi găseam alt mod de a scăpa de durere.

- Nina, o să-l găsim, hm?
Doar ca, crede-mă că habar nu am unde l-am putea căuta.

Bene mă privea adânc în ochi, iar lacrimile mele nu încetau din a-mi părăsi ochii. Brațele lui erau acum in jurul meu, lăsându-mă sa mă descarc până când simțeam că e destul.

10:25

Autocarul oprise pentru a ne putea lua bagajele, Bene fiind cel care le cărase și pe ale mele. Urma să ne chemam un taxi, până când vocea lui Nick se făcuse auzită, lăsând bagajul pentru a fugi în brațele sale. Mâinile lui îmi strângeau corpul pentru a mă liniști, Nick fiind singurul care știa cât de mare era durerea pe care Cezar o lăsase atunci când dispăruse din viețile noastre.

- Nici nu știi cât mă bucur să te văd, Nick. Chiar voiam o îmbrățișare de la tine.
Râsul sau m-a făcut să zâmbesc.

- Haide Alvarez, va duc eu acasă.

- Ramai, nu?

Nick aprobase din cap, zâmbetul meu fiind în continuare unul foarte larg. Eram fericită că avea să rămână din nou aici, lipsindu-mi atât prezenta lui, cât și cea a Mariei care, cel mai probabil venise și ea alaturi de Nick.
Părinții mei mi-au dat cea mai mare îmbrățișare pentru a mă face să mă simt bine, iubind felul în care ei încercau toate metodele de a mă face fericită.

- Draga mea, asta e pentru tine.
Tata îmi întinse un plic roșu, iar cu scris negru și micuț in partea dreapta de jos De la Cezar.
M-am grăbit să deschid plicul pentru a vedea ce scrie, lacrimile mele neîncetând să apară.

"Draga mea,
Știu că a trecut atât timp de când nu ți-am mai văzut zâmbetul de care m-am îndrăgostit. A trecut atât timp de când mâinile mele nu ți-au mângâiat corpul, atâta timp in care buzele mele nu au mai rostit acel 'Te iubesc ' sincer.
Îmi pare rău că a trebuit să-ți găsești liniștea în brațele lui Bene, însă, înțeleg că durerea ta e mult mai mare decât cea pe care o simt eu acum. M-a durut sa știu că Bene te-a atins, însă, știu că inima ta îmi v-a aparține mie mereu.
Nu mi-a plăcut niciodată fără tine și, știu că și ție îți e greu sa stai singură, dar, adu-ti aminte că și inima mea bate doar pentru tine.
Am reușit să trimit aceasta scrisoare după atât timp și, chiar daca nu îți pot spune ce se întâmplă și unde mă aflu, vreau sa știi că mă voi întoarce la tine cat de curând pot.
Ești frumoasă, iar ochii tai nu trebuie sa mai verse nici măcar o lacrimă, iubirea mea.
Mereu ai fost ca o primăvară în viața mea, Nina.
Ai crescut flori in sufletul meu,iar ele vor reînflori de cate ori inima mea o să te vadă.
Cu tine am învățat ce înseamnă să iubești cu adevărat un om, ci nu doar sa stai cu el pentru a te juca și atât.
Mi-ai arătat că indiferent de cate pansamente poate avea omul în viața lui, rana o sa se vindece doar atunci când vei avea grija de ea.
Te iubesc așa cum nu am iubit pe nimeni, Nina, și te voi iubi la nesfârșit.
           - Cezar."

Obrajii îmi erau plini de lacrimi atât de durere, cât și de bucurie. Știam, știam că el nu a murit și, știam că indiferent de unde este...mereu o să încerce să dea de mine. Am strâns scrisoarea la piept aducându-mi aminte de zâmbetul cu care îmi făcea fiecare zi mult mai frumoasă, și cât de mult iubesc să-l țin în brațe de fiecare data.
Mai era o șansă.
Șansă în care eu chiar aveam încredere.