A doua șansă în dragoste.

12

- Crezi că s-a întâmplat ceva de ei n-au mai ajuns? Puneam foarte multe întrebări, deoarece părinții mei nu au ajuns deloc acasă, asta făcându-mă să cred că Luca știa, având în plan să îi facă să nu se mai întoarcă.
Eram foarte pregătită să merg la vila in care Luca locuiește pentru al înfrunta pentru părinții mei.

- Ascultă, Alvarez, eu zic că nu e cazul sa mergi la el acasă acum. Părinții tăi sunt bine, probabil o sa întârzie puțin.
Vorbele lui Bene nu mă prea ajutau, motiv pentru care voiam să ies din casa, însă, in acel moment Cezar apăruse cu mama și tata.
Am îmbrățișat strâns oamenii de care mi-a fost cel mai dor, fiind mult mai liniștită în acest moment.

- Mai avea puțin și dădea buzna peste Luca, având impresia că el a fost la mijloc pentru că n-ați mai ajuns.

Tata mi-a sărutat fruntea zâmbind, știind că, deși îmi era frica de el, eram pregătită oricând să-i apar in fața pentru al înfrunta. Ura mea față de el era foarte mare, motiv pentru care îmi doream să dispară de tot din peisaj.
Ne-am așezat cu toții la masa pentru a discuta despre noile afaceri, apărând și părinții baiețiilor, și părinții Mariei.
Cu toții erau foarte concentrați pe ceea ce se vorbea, până când Luca fusese adus în discuție de către tatăl Mariei, aflând că și părinții lui o sa fie acolo.

- Nu o spun pentru a crea probleme, o spun pentru că Nina avea să fie acolo. Nu știu dacă ei ii v-a fii ușor să de-a ochii cu ei și Luca in acea seara.

- Nu vă faceți griji, domnule Gomez, voi avea eu grijă de Nina.
Cezar și-a așezat mana pe piciorul meu strângându-l ușor, punându-mi mana peste a lui.

- Voi fi bine, domnule, cred că le pot face față.

- Ne ai pe noi, Cezar, draga mea. Nimeni nu-ți v-a face nimic, e o afacere importantă.

Discuția despre afacere continua, însă telefonul meu începuse să sune, cerându-mi scuze de la ceilalți pentru a putea răspunde. Era un număr necunoscut, dar am hotărât să răspund pentru a vedea cine sună.

- Nu știam că vei răspunde atât de repede, iubito. Cred că familia ta se pregătește pentru afacere, o sa fie interesant când ai noștrii se vor reîntâlnit din nou.
Cunoșteam vocea asta dintr-o mie...

- Uite Luca, nu sunt eu de vina că viața ta a devenit una jalnică, și că nu ești în stare să câștigi o amarata de cursa pentru banii ce tu ți dorești.
Am terminat cu asta.

- Ieși afară, in spatele vilei mai exact, fara sa spui un cuvânt cuiva despre asta.
Luca închise apelul, făcând așa cum spunea el. Ii lăsasem un mesaj lui Cezar despre asta, ca apoi să-mi las telefonul pe noptiera, ducându-mă in spate unde am dat de Luca.
Mă privea lung, iar privirea asta mi-o dădea când ne-am cunoscut, privire de care mă indrăgostisem pe atunci.
Încă uram când o făcea.

- Ce vrei, Luca?

- Doar pe tine, Nina. Nu știu cum să te mai fac sa înțelegi că ceea ce am fost atunci a dispărut, îmi doresc să repar ce am stricat.

- Știi bine că asta nu o sa se mai întâmple vreodată, Luca. Vreau sa termini prin a vrea sa le faci rău oamenilor din jurul meu.

- E greu să ierți, Nina? Îți pot oferi mult mai mult decât poate Cezar.

Uram când îl aducea în discuția noastră mereu, dar știam că îl ura din tot sufletul pentru că îl alesesem pe el de fiecare dată.

- Un gunoi ca și tine nu merita iertat, Rossi.
Glasul lui Cezar mă făcuse să mă întorc spre el, acesta luându-mă de mana, observând cum fața lui Luca se schimba imediat.
Luca hotărâse să plece, motiv pentru care mă simțeam mult mai ușurată acum, sărutându-i buzele lui Cezar care mă privea atent.

- Nu mai tremura, iubito, a plecat.
Eu sunt aici.

Brațele sale îmi strângeau corpul, lăsându-mi capul sa se odihnească pe pieptul său, simțind cum inima îi bate repede. Nu știam dacă era din cauza mea, sau din cauza că se enervase când îl văzuse pe Luca, însă, era un sentiment plăcut să asculți cum ceea ce iubești, continua să bată atât de tare.
Îmi schimbase viața, iar din cauza asta nu mi-o puteam imagina fara bărbatul pe care am ajuns să-l iubesc mai mult decât pe mine. Nu-mi doream ca eu și Cezar sa nu mai fim 'Noi', când pur și simplu am trecut prin multe pentru a readuce la viață acel cuvânt. Nu mi-aș dori să știu cum e fara el în viața mea, sau cum sa stai departe de ceea ce iubești, când, cândva aveați totul împreună, făceați totul împreună.
Știam că era bărbatul cu care îmi doream o familie, o casa în care sa fim doar noi doi și, cândva sa existe și un mini Cezar. Acel copil avea să arate că iubirea dintre noi chiar exista și, că ne-am dorit ca acea ființă sa existe.

- Te iubesc mai mult în fiecare zi, Alvarez, iar faptul că mi-ai dat toate peste cap încă din prima zi, m-a facut sa te urăsc, ca apoi sa ajung la iubire foarte ușor.

- Și eu te iubesc, Cezar, mai mult decât îți poți imagina.

Nu observasem că părinții noștri se aflau aici, observând in privirile lor că erau fericiți pentru noi. Ai mei și-au dorit mereu ca Cezar să facă parte din viața mea, însă, faptul că nu ne suportam de mici, ii făcuse să creadă că e imposibilă o relație între noi doi.
Îl iubeam, și nimeni nu putea schimba ceea ce simțeam pentru el.