A doua șansă în dragoste.

11

Apelul primit de la tata ma trezise de tot, anuntand ca vine in Madrid pentru niste afaceri importante cu parintii lui Cezar si Nick, motiv pentru care ma pregatisem deja, ajutand-o pe bucatareasa sa pregătească tot ce era nevoie pentru parintii mei. Nu ii mai văzusem de ceva vreme, fiindu-mi foarte dor de cei doi, așteptând sa vad zâmbetul cald al mamei mele si, sa ascult glumele tatalui meu pe care nu se poate abtine sa nu le faca.
Cezar ma sunase de cateva ori, insa, telefonul meu se aflase in camera mea, motiv pentru care isi facuse aparitia ca sa vada daca totul era in ordine, acesta certandu-ma ca nu-mi tin telefonul langa mine stiind ca tot ce s-a intamplat cu Luca era foarte periculos pentru mine. Stiam ca avea dreptate, asa ca incercam sa ma obisnuiesc cu faptul ca Luca era de acum pe urmele mele, iar ziua de ieri la hotel inca imi era tiparita in minte, fiind putin suparata ca trebuia sa ne intoarcem.

- Parintii tai sunt pe drum, Alvarez. Trebuie sa iasa totul perfect cand afacerea parintilor nostrii v-a avea loc, motiv pentru care ne-au pus sa anuntam lumea ca formam un cuplu pentru a iesi mult mai bine atat in cazul nostru, cat si in cel a lui Nick si al Mariei.

Am aprobat scurt din cap, Cezar imi sarutase fruntea, apucandu-se de actele pe care tatăl său i le trimise printr-un mail. Era foarte concentrat la ceea ce făcea, încât nu auzise deloc soneria ușii, mergând eu sa vad cine se afla, dând de un băiat înalt, creț, bine făcut, ochii căprui, iar zâmbetul său fiindu-mi cunoscut dintr-o mie.
Își făcuse și Cezar apariția, moment în care sărisem în brațele băiatului.

- Bene! Mâinile sale puternice îmi țineau corpul bine pentru a nu cădea din brațele sale, simțind cum dăduse mana cu Cezar pe la spatele meu.
Bene era fratele mai mic a lui Cezar, fiind și el nevoit să vina pentru afacerile părinților, dându-ne seama că acestea chiar erau foarte importante dacă toată familia se adunase din nou.

- Mă bucur să te revăd, Alvarez, nu ne-am văzut de un car de ani.
Vocea lui era mult mai groasa acum, aducându-mi aminte de vocea de prințesă pe care o avea în copilărie.

- Nu pot sa cred cat te-ai schimbat, nici măcar nu mai semeni acum cu Cezar, parca nici măcar n-ați fii frați sau ceva.
Zâmbetul său era foarte frumos, însă parul lui creț mă atrăgea și mai mult, fiind fană a băieților cu păr creț.
L-am lăsat să intre, apucându-ne fiecare de treaba pe care o aveam, Cezar și Bene ocupându-se de hârtii.

Trecuse destul de mult timp, iar părinții noștri nu-și făcuse încă apariția, hotărând să ies puțin la piscină pentru a mă răcori puțin, fiind destul de cald cu toate că era seara.
Înotasem, deși nu știam să fac asta atât de bine, încă fiindu-mi frică să fac ceva mai mult, având în vedere că era să mor înecată de propriul meu iubit. Îmi dorisem că prima mea relație sa fie una drăguță, iar atunci când se termină, sa am amintiri pe care mi le-as putea aminti cu drag, și nu pe care sa le urăsc. Nu-mi doream sa am coșmaruri, nopți în care sa nu pot dormi din cauza chinuirilor de care am avut parte cat am stat cu el și, de care familia mea habar nu aveau.
Duceam totul de una singura, însă, nu m-am plâns niciodată oamenilor, iar cicatricea de pe spate mă făcea să urăsc alegerea pe care o făcusem când m-am îndrăgostit de Luca.

- Ce s-a întâmplat cu spatele tau, Alvarez? Vocea lui Bene m-a făcut să-mi deschid ochii, fiind în apă, pe spate, lăsând apa să mă poarte cum dorea.
Probabil mă văzuse când îmi dădusem tricoul jos, fara sa-mi aduc aminte că și el se afla aici acum.

- Probleme din trecut, Rivera, dar totul e bine acum. I-am zâmbit, răspunsul meu făcându-l sa nu fie chiar atât de sigur.

- Știu deja tot ce s-a întâmplat, însă, voiam să văd dacă aveai să-mi povestești tot, așa cum obișnuiai să-mi spui când eram copii.
Zâmbetul său îmi oferea încredere ca de fiecare dată, știind că a rămas același copil pe care îl știam încă de mici.
Avea dreptate, era singurul căruia îi povesteam absolut tot pe atunci, însă, distanta, și faptul că am încetat să mai vorbim atunci, m-a facut sa uit de faptul că-mi spuse că mă v-a asculta chiar și despărțiți.

- Mă bucur să te revăd, Bene.
Chiar mă întrebam dacă te afli in Madrid sau nu, însă, am avut o perioada in care n-am vorbit deloc cu Cezar și, nu știam numărul tău de telefon, sau orice altceva.
Te-ai făcut mare și frumos.
Am râs amândoi, mâinile sale aflându-se acum pe spatele meu pentru a mă strânge în brațe, simțind cum mergea cu degetul lent pe cicatricea de pe spatele meu, făcându-mi pielea de găină.

- Mă bucur că ai supraviețuit greutăților in care gunoiul te-a băgat și, mă bucur că pot vedea din nou zâmbetul asta frumos.

I-am sărutat obrazul, moment în care și Cezar își făcuse apariția, bucurându-se că încă eu și Bene ne înțelegeam la fel de bine ca și atunci.
Ne prindea bine puțin aer, hotărând să rămânem afara la piscina până când ai noștrii aveau să-și facă apariția acasă, observând că Camila își puse ochii pe Bene.

- E frumos, nu? începusem să râd, șoptind la urechea prietenei mele.

- N-am știut că Bene avea să fie așa frumos acum, frate, e al naibii de bun.

- Da, observ și eu asta, rad, aceasta lovindu-mi umărul cu pumnul.

- Știi ce vreau, nu?

- Ei bine, multe și-ar dori sa se culce cu el, însă, tu ai mai multe șanse având în vedere că ești foarte aproape de el.
Am inceput sa râdem amândoua, motiv pentru care toți se uitau acum la noi, observând cum și Bene o analiza pe Camila din cap până în picioare.