Încătușat

1 Începutul

"Căci unde ești, există o lume în sine, Și unde nu ești, nu există decât dezolare."

Sau cel puțin așa spunea mama,avea plăcerea să tot îmi zică diferite citate despre viață, familie și cel mai mult despre iubire. Pentru ea Shakespeare a fost o inspirație asupa vieții, un infinit al iubirii care știa să creeze.

     O ascultam mereu cu un entuziasm, care mi-a rămas permanent în suflet. Privirea ei blândă spunându-mi ceea ce îi plăcea fără să îi pese de ce cred ceilalți o făcea o zeitate a feminității. O femeie capabilă sa zică ce știe căci nu se temea de nimic.

    De 15 minute m-am trezit și mă uit încontinuu în oglindă, nu știu dacă ceea ce sunt eu astăzi ar face-o pe mama mândră. Dar știu un lucru care pana acum m-a ajutat enorm, sunt și voi fi mereu fiica mamei care nu se teme de nimic, bine poate doar de păianjeni, șerpi și alte câteva chestii dar asta nu contează.

     Decid să ies din baie pentru că , bagajele nu se fac singure , sau puteam la fel de bine să accept ajutorul Magdei dar am refuzat. Așa că uite-mă cum îmi termin de împachetat cărțile. Ce iubesc eu cel mai mult pe lângă somn bineînțeles , sunt cărțile, poate această pasiune o am de la mama, încă nu știu singur dar am văzut biblioteca pe care o avea lângă cameră.

Deci simt ca aveam ceva în comun, aș fi vrut să o cunosc mai bine, sa o simt mereu lângă mine, sa o sun când am nevoie de o mamă.

     Dar uite ca nu pot și doar din vina monstrului, persoana pe care o urăsc cel mai mult din lume. Persoana de care m-aș ascunde mereu, doar să nu îi văd acei ochi. Ochii pe care i-am moștenit de la el, de fapt pe cine mint eu? Sunt copia lui fidelă, din cap până-n picioare.

De la ochi, la par, la față, la privire. Totul și pentru asta ma urăsc și pe mine,chiar dacă nu sunt de vina cu nimic. Dar ceea ce am învățat până acum este ca oricât de nevinovat ai fi, tot ajungi să fi.

     Mă uit la cameră și am un gol, unul pe care îl simt de două zile, respir adanc și când vreau să deschid ușa o umbră apare în dreptul ei.

      -Doamne Kol, spun cu mâna pe inimă. M-ai speriat

      -Scuze hermana, dar te strig deja de 5 minute și nu ai răspuns, asa ca am decis să vin să vad dacă ești bine.

     - Sunt bine doar ca am nevoie de ceva timp pentru a mă pregăti, știi?

      -Sau pentru a fugi? Mă întreabă Kol, cât de mare este geamul de la baie?

     -Sper ca nu sugerezi ca aș fugii pe acel geam? Mă uit la el, mă respect, aș fugii pe cel de la dormitor totuși.

      -De ce? Nu îți încape fundul pe cel de la baie?

      -Ești un nesimțit, vrei să spui că m-am îngrășat?

      -Nu eu am spus, tu ai spus asta, mă încrunt la el și acesta râde.

      - Nu te încrunta ca faci riduri, haide o să fim toți trei în asta, nu te stresa, plus știi cine suntem și presimt că nu prea o să stam noi mult acolo, începe Kol sa zâmbească.

       -Da știu, of bine, hai și ajută-mă cu astea. Arăt spre bagaje

       -Doamne ferește Sara dar îți iei toate alea?încep sa râd

      - Hei, poate nu îmi place sa plec dar sunt femeie totuși, deci te descurci tu cu ele.

      O iau la fugă pe scări doar pentru a nu mai auzi ce spune, dar tot îl aud înjurând spunând ca nu înțelege femeile și nevoile lor pentru haine.
Ajungând pe lungul hol și îl văd pe Finn cum se uită la prețiosul lui ceas rolex de pe mână, bărbații îmi dau ochii peste cap.