Încătușat

11 Refugiu

"Dragostea începe cu timpul, Și timpul îndreptățește scânteia și focul său."

William Shakespeare, un cupidon al dragostei, săgeata lui de cele mai multe ori avea ținte fixe. Și aparent mă face să simt că iubirea poate fi ceva magic. Iar timpul este doar o clepsidră a iubirii.

Nu știu de cât timp stă fără să spună ceva dar simt că această monotonie mă va face să izbucnesc și acum nu este timpul perfect.

-Ce ai spus? Mă întreabă cu un glas stins și nu îmi dau seama dacă este sau nu uimit de ceea ce am explicat.

-Tatăl tău mi-a propus căsătoria dintre noi doi, ce nu ai înțeles? Întreb ușor degajată.

-Tata? Tatăl meu? Asta ați discutat pe bancă? Spune nesigur pe situație.

-Ai înțeles perfect, ii răspund la întrebarea adresată.

-Ai spus ca ești la mine acasă? Vine altă întrebare.

-Chiar aici

-Să nu te miști nici măcar un centimetru, acolo să mă aștepți vin în cel mai scurt timp posibil. Spune și după închide.

Stai.... A închis? Mi-a spus să îl aștept cumva? Mă uit ușor confuză prin living și clipesc des. Deci el vine aici? Dar de ce nu ar venii Sara, este casa lui până la urmă .

-Deci? Ce ai rezolvat? Ai aflat unde este? Aud o voce puternică venind din spatele meu.

-Da am aflat zicea ca este la casa de pe plajă sau ceva de genu, spun dar nu sunt prea concentrată pe discuție.

-Ești minunată Sara sincer, fără tine nu aflam unde este, acum plecăm la el, vii și tu? Mă întreabă Xavi

-Nu trebuie să mergeți acolo, ii răspund

-De ce?

-A spus ca vine cât de repede poate el aici

-Max? El vine acasă? Acum? Și repede? Ok, sunt curios cum l-ai convins pe fiul meu încăpățânat, care nu ne-a răspuns la apeluri timp de 9 ore nimănui, sa vină, spune Signore De Santis la rândul sau și atunci îmi dau seama că toți au venit înăuntru.

- A spus să îl aștept, dau din umeri

-Se pare că i-am găsit punctul slab, și este pentru prima data când ii aud vocea mamei lui Max.

Am vrut să mă uit la ea mai mult dar nu am avut timp, este o femeie frumoasă, se vede de unde a moștenit Max șarmul. Simt cum mă analizează, simt cum se uită atent la mine dar nu spune nimic. Doar tace și mă gândesc de ce?

Ca tot venind vorba de părinți, mă tot gândesc, de ce mi-ar cere o căsătorie? Mie? Când fiul său este logodit cu sora mea.

Atunci când mi-a propus efectiv am rămas șocată, nu înțelegeam de ce. Se știe ca signore De Santis nu face pacturi cu oricine. Un capo nu ar negocia dacă nu ar avea un interes, așa spunea bunicul. Dar ce interes să aibă cel mai mare mafiot italian? Adică până la urma urmei, este deja o căsătorie între Max și Linda.

-Semeni foarte bine cu el, spune din nou vocea aceea de femeie iar acum este rândul meu să o analizez.

-Cum? O întreb dar știu deja la ce se referă.

-Ești copia lui Cris fără doar și poate, spune din nou și simt că mă enervez grav.

-Poate doar la aspect în rest nu am nimic în comun cu el, spun destul de acid.

-Chiar crezi asta? Sau doar îți impui să crezi? Îmi pune două întrebări atât de inofensive dar în care sunt puțină ură.

-Ce vreți de fapt să aflați? O întreb destul de iritată.