Încătușat

14 Greșeala

"Orgoliul nu vrea să rămână dator și amorul propriu nu vrea să plătească" - François de la Rochefoucauld.

Dacă ești gelos iubești, dacă săruți arăți dragostea, dacă spui cuvinte dulci, explici sentimentul de iubire. Dar dacă ești orgolios ce semnificație are?

Stau așa între cei doi de mai bine de 10 minute, timp în care îl văd pe Max cum o atinge pe bruneta aia și invers. Care parcă nu se satură de el. 

Strâng puternic ochii de parcă dacă fac acest lucru îmi dispare imaginea cu cei doi de pe retină.

Dar nimic nu se schimbă când deschid ochii. Tot aceeași imagine, trupurile lor atigându-se, ea lăsându-și amprenta asupa lui. Iar el...

Ei bine el nu face mare lucru , doar stă, se lasă atins și scrie un mesaj pe telefon.

După alte câteva minute vine un bărbat și ii șoptește ceva lui Max, acesta aprobă și se ridică de pe canapea. Așezându-și cămașa șifonată.

Simt un gol imens când îl privesc, parcă nu este același băiat cu care am stat în mașină, nu este cel pe care îl cunosc.

Nici măcar o clipă nu își învârte privirea spre noi, parcă nu știe că suntem aici. Sau poate doar mă ignoră.

Vreau să mă ridic și să plec spre el dar chiar dacă aș putea scăpa de cei doi paznici. Mă opresc din a încerca ceva când în fața lui Max este adus un bărbat, cred.

Este legat de mâini și picioare, iar în jurul ochilor are legat ceva negru.

-Începe, spune Luke și înainte să îl întreb ce anume începe, sunt întreruptă de vocea puternică a lui Max.

-A expirat timpul, ai banii? Îl întreabă cu o voce atât de serioasă încât nu o recunosc.

-Te rog, lasă-mă încă o lună, nu o săptămână, o să îi aduc, spune bărbatul grăbit, dar Max pare destul de neinteresat de rugămințile acestuia.

-Aveai un termen și trecând peste acest termen ai încercat să fugi, ai încercat să mă păcălești. Spune și mai dur Max.

-Te rog iartă-mă, își pune bărbatul capul pe beton și se roagă neîncetat.

-Scuze, nu sunt în tone prea bune astăzi. La fel se întâmpla dacă era altcineva , nu am treabă cu tine personal. În timp ce spune asta își scoate, doamne.

Își scoate un pistol din buzunarul pantalonului și îl îndreaptă spre bărbatul din fața lui.

Sunt atât de șocată încât nici să respir nu pot. Am mai văzut pistoale, dar să văd pe cineva care este amenințat cu el, niciodată.

-L-ați mai văzut așa de nervos în fața unui angajat? Întreabă Xavi.

-Nu, așa a fost de dimineață de la faza cu Sara, poate de asta reacționează așa, spune de data asta Luke.

-Dar eu - atât apuc să spun înainte să aud o împușcătură.

Mă uit alarmantă la balta de sânge care se face în jurul bărbatului căzut pe jos.

Și țip, tremur iar ochii încep să îmi lacrimeze. Nu știu dacă datorită țipătului meu Max, își învârte rapid privirea spre noi. Dar în acest moment simt cum cedez.

Nu mă pot calma, vreau să fug dar încă sunt prinsă între cei doi nesuferiți.

În timp ce se îndreaptă spre noi Max, văd cum își bagă din nou pistolul în buzunarul din spate.

-Ce faci aici? Spune atât de tare încât simt că o să leșin.

-Cazzo Sara, spune cum naiba ai ajuns aici, spune la fel de tare ca și la prima întrebare.