Încătușat

19 Nervi

"Nu există geniu fără un dram de nebunie" - Aristotel

Un impuls pe moment te poate face să îți regreți unele decizi. Dacă nu gândești bine planurile și te lași absorbit de nervi, atunci nu poți realiza nimic bun. De asta un geniu nu poate să fie normal, are nevoie de anumiți stimuli pentru a deveni un geniu, până la urmă.

M-a luat de mână conducându-mă după el știind exact pe unde trebuie să mergem.

Înaintând pe holul lung nefiind atentă la Max, nici nu am realizat când acesta s-a oprit, făcându-mă să mă opresc și eu în spatele lui dur.

-Iubita, nu știam ca ești așa de emoționată încât să cazi jos, l-am auzit cum șoptește în timp ce mă ajută să îmi recapăt echilibrul.

-Nu sunt emoționată, stai de ce ar trebui să fiu? M-am uitat la el.

-Vrei să te duc în brațe? M-a întrebat ignorându-mi curiozitatea.

-De ce ai face asta? Am șoptit.

-Mi se pare că îți tremură picioarele, și când a spus asta mi-am și întors privirea spre picioarele mele care erau perfect stabile.

-Mulțumesc de priveliște, l-am auzit cum râde și abia după mi-am dat seama că se uita la decolteul meu. Tâmpitul

-Ești un măgar, de fapt nu, ăla este animal sfânt, ești un bou.

Se uită la mine zâmbind și când am dat să plec de lângă el m-a ridicat în brațe.

-Nu accept refuzuri de la viitoarea mea soție și ar trebui să știi asta. Așa că stai cuminte și nu te mai opune, trebuie să îi faci bunicului impresie bună. Îmi spune în timp ce merge încet pe hol.

Stai cum? Bunic? Nici nu vreau să mă gândesc la ce o să creadă omul ăla când o să ne vadă așa.

-Max ce tot faci? Aud o voce de fată dar nu pot să îmi învârt privirea spre ea, și asta numai din vina nătărăului care mă ține captivă în brațe sale.

-Nu te uita la ea, îl aud cum îmi șoptește apropiindu-se cu capul de al meu.

-Max, spune din nou fata dar de data asta mai mult țipă.

-Lasă-l să își facă intrarea, aud o voce de bărbat și pot să jur că o știu de undeva. Stai...

-Xavi? Nici nu am realizat când am rostit numele cu voce tare.

-Sara, ce dor mi-a fost de tine, spune Xavi când ajungem în dreptul lui. Bine când ajunge Max pentru că nici acum nu m-a pus jos. Mă ține destul de strâns în brațele sale.

-Aha, mârâie Max

-Ziceam și eu nu trebuie să te enervezi.

-Cum zici tu, cum a fost călătoria? A decurs bine? Continuă Max.

-Cam neinteresantă dar da, tu văd că ai avut una destul de colorată aș putea deduce , îi aud de data asta vocea lui Aiden.

-Sunteți toți aici? Încerc să îmi învârt privirea spre locul de unde aud vocile dar nici de data asta nu prea am această posibilitate.

-Da suntem toți dacă te referi la mine Luke și Aiden, torăie Xavi, păcat că nu ne vezi.

-Puteți înceta cu asta? Aud iarăși aceeași voce de fată.

-Dar nu ai dormit bine aseară de ai vocea asta de vrăjitoare, sorellina? (surioară) întreabă destul de ironic Max în italiană și abia atunci mă pune jos.

-Văd că nici glumele nu mai stau lângă tine , îi răspunde fata într-o Italiană perfectă și după văd asemănarea maximă dintre cei doi.