Încătușat

25 Conștiință

„Inteligenţa nu înseamnă să nu faci greşeli, ci să vezi repede cum poţi să le îndrepţi." - Bertolt Brecht

Max

Țin mâna întinsă pentru a-i înmâna lenjeria. Încă nu pot să cred că a avut în gând să-i arete lui Luke cum îi stă cu ea. Când am fost înștiințat de ceea ce a făcut am spart totul în jurul meu. Telefonul a fost prima mea victimă. După au urmat paharele și mesele. Tot ce am prins în mâini au ajuns pe jos.

Sara încă nu înțelege cât de tare m-am îndrăgostit de ea. Iar eu nu știu cum să-i arăt. Da, poate am ales greșit modurile prin care încercam să-i demonstrez ceea ce simt și aceasta nu știe cât o prețuiesc. Iar când vine vorba de ea îmi vine să las totul doar pentru a petrece un pic de timp cu ea. Și o secundă este importantă pentru mine.

De asta țin atât de mult să vin în fiecare seara la ea. O vreau cât mai aproape de brațele mele. Îi ador mirosul intens de caramel,cred că este de la gelul de duș. Dar doamne, mă face să o doresc, și știu că dacă o să mai continue așa nu mai pot să rezist. Și nu-mi pasă mie de legile alea tâmpite. Nu ele mă opresc din a o face a mea, doar a mea.

Nu îmi pasă de comisie și de ai mei. Nici nu mă gândesc la ei, aș putea să-mi distrug propria mea familie pentru viitoarea mea soție. Până și pe prietenii mei, dar efectiv nu mă interesează niciunul dintre ei.

Ochii i se măresc atât de tare la auzul cuvintelor rostite de mine încât acum regret ce am spus. Începe să tremure și peste fix o secundă își închide ochii dându-se un pas în spate, realizez abia după că dă să pice jos.

Nu știu cum, dar ajung să o prind fix înainte să cadă jos. O strâng tare la piept dar corpul îi stă inert în brațele mele. Doamne ce am făcut? Voiam doar să îi pară rău pentru că a lăsat pe altu să o vadă, dar nu voiam să-i provoc răul.

Ce ai făcut Max?

Încerc să o trezesc dar nu mișcă. O ridic și mă îndrept cu ea spre pat. Iar după o așez pe așternuturi și trag plapuma peste ea.

Iau telefonul și-l apelez pe Erik, doctorul care îmi este fidel, mereu a fost unul dintre oamenii mei de încredere. Atunci când vreau să lungesc tortura unora, el vine și vindecă rănile predestinate morții, și de acolo intervin eu. Un soldat perfect și eficient.

-Buona sera, ce faci amice? Pe cine am de salvat azi? De fapt, pe cine omori astăzi? Ironia cu care îmi răspunde mă enervează a naibii de tare. Știu că nu este de vină cu nimic dar sunt deja nervos și nu am chef de discuții cu nimeni.

-Încetează Erik, haide cât de repede poți a leșinat Sara și nu știu ce să fac. Grăbește-te, țip și închid înainte să îl mai aud.

Strâng tare telefonul în palmă și îl arunc pe unde apuc. La dracu, dacă continui așa rămân fără telefoane la magazine. Am nevoie să mă calmez și habar nu am cum să fac asta.

Îmi învârt privirea spre Sara care stă atât de liniștită așezată în patul meu și gândul că din vina mea este așa mă face să mă biciuiesc sigur.

Trebuie să ies de aici cât pot eu de repede. Simt că nu am aer iar starea în care a ajuns Sara nu mă face să fiu mai bine.

Deschid rapid ușa iar apoi ies fără să o trântesc. Mai că fug pe hol încercând să mă îndepărtez de tot stresul acumulat. Nu știu ce se întâmplă cu mine, nu știu ce să fac. Mă simt ca într-un coșmar, iar când dau să mă trezesc ceva mă ține prizonier acolo.