E usor?

42 5 1
                                    

Roxanne's POV

Dupa ce am mai stat la "taclale" cu iubitul si sora mea, ei s-au retras cu scuza ca voiau sa mearga sa cumpere biletele pentru destinatia de care eu nu aveam idee. Au spus ca voiau sa fie o surpriza si m-au rugat sa nu ii intreb nimic pana la data plecarii. Asistenta trimisa de medicul meu pentru a-mi lua sange era absolut fascinata ca nu priveam acul ca pe o amenintare,cum faceau alte fete de varsta mea. In timp ce purtam o discutie cu ea m-a intrebat diverse lucruri despre mine si ce am facut si cum de am ajuns la o operatie de 8 ore.
-Eu...eu nu stiu sa va spun.Eram acasa cu un prieten si cand am coborat scarile mi s-a rupt firul. Totusi nu o sa las lucrurile nerezolvate. Nici mie nu imi convine sa stau aici in spital din cauza lui.
-Mama ta a venit azi sa te vada, dar inainte sa intre in salon,au luat-o paznicii si au dat-o afara din incinta spitalului,imi spune asistenta.
-Am paznici la usa?
-Da,iubitul tau i-a platit sa aiba grija de tine pana cand vei fi externata.
-Si asta cand se va intampla?
-Ce?Cand vei putea pleca?Depinde de analize. Maine o sa aflam si daca totul e in regula, probabil ca poimaine.Dar,de ce omiti sa vorbesti despre faptul ca mamei tale i-a fost interzis sa te vada?Ti se pare normal?
-Oh,nu am o problema si nu evit nimic. Doar ca nu ma mira alegerea lor,mint eu.
Eram chiar stupefiata de acest lucru,mai ales ca Alexa o iubeste foarte mult si nu ar fi facut asa ceva. Chris nu o cunoaste, deci singurul motiv pentru care mama nu a reusit sa intre pe aceasta usa este Alexa. Ceva s-a intamplat cat eu am fost internata aici si nu aveam de gand sa stau cu mainile in san. Trebuia sa aflu si asta doar cand o voi prinde pe Alexa intr-un moment potrivit pentru aceasta intrebare.
-O,sa inteleg ca sunt probleme in familie.
-Nu vreau sa par nepoliticoasa,dar meseria dumneavoastra e sa va ocupati doar de sanatatea pacientilor nu si de viata personala a acestora.
Asistenta ma priveste de parca ar incerca sa ma omoare. Stiam ca urma sa ii stranesc aceasta reactie,dar asa cum banuiam a tacut si si-a vazut de treaba.
-Ei,daca tot ma invatati cum sa ma comoport, va rog sa ma scuzati , domnisoara. Am terminat aici si maine veti primi analizele. Sa aveti o zi buna, ma saluta si iese pe usa,lasand odata cu ea si tensiunea sa se evapore.
Pentru ca nu era nimic important de facut,am hotarat sa merg sa aflu ce era cu mama. Chiar de la ea,intai.Este un telefon in curtea spitalului si voiam sa profit ca sa ies sa iau o gura de aer curat. Deschid usa si doua brate puternice si groase ma cuprind.
-Imi cer scuze,dar nu aveti voie sa iesiti. Va rog sa treceti inapoi,altfel o sa am probleme cu Christian.
-Ce tupeu pe ti...incep sa spun,dar imi dau seama ca am gandit prost. Ma apropii usor de el si imi flutur genele prin fata lui,privindu-l cum i se inmoaie genunchii usor.
-Uite,daca ma lasi sa merg in curte iti promit ca iubitul meu nu va afla nimic si tu nu vei avea probleme. Chiar am nevoie sa sun pe cineva,ma milogesc la el.
-Ahm...nu stiu ce sa spun,nu e o idee buna.
Daca nici asa nu vrea,schimbam foaia.
-Asculta aici,daca nu imi dai drumul sa ies,Christian o sa afle varinata proasta a povestii din care tu o sa iesi cu dezavantaje si o sa iti para rau.
Il observ cum se inverzeste instant si nici nu mai stau sa savurez momentul. Plec in curte si gasesc foarte repede telefonul. Formez numarul mamei si astept sa raspunda.
-Alo,mama?
-Roxanne,esti bine?
-Da,sunt in regula. Vreau sa stiu ce s-a intamplat intre tine si Alexa.
-Imi e greu sa iti explic,ofteaza mama.
-Nu iti e deloc greu. Eu cred ca e defapt foarte simplu.Imi ascunzi ceva?
-Nu. Da. Nu stiu cum sa iti zic.
-Spune odata!ma trezesc tipand in curte,dar din fericire nu erau multi care sa ma auda.
-Nu sunt mama voastra!
Ma blochez la propriu la auzul acestor cuvinte si tot ce pot sa fac e sa trantesc receptorul telefonului. Fug cat ma tin picioarele pana in salonul meu.
-Domnisoara,sunteti bine?ma intreaba speriat bodyguardul.
-Sunt,nu vezi? Strig la el.Mai bine nu ma lasai sa plec in curtea aia!
-Dar eu...
Nu apuca sa isi termine propozitia,caci intru in salon si trantesc puternic usa in urma mea.
Ce am facut? De ce am sunat?De ce nu am stat, pentru numele lui Dumnezeu aici?Toti anii mei au trecut cu o mama falsa. De ce mi se intampla mie toate relele?

You've reached the end of published parts.

⏰ Last updated: Jul 02, 2015 ⏰

Add this story to your Library to get notified about new parts!

Sisters ~Nothing last forever~Where stories live. Discover now