Chris Pov
Este ora 02:00 iar eu imi petrec o seara asteptandu-l pe nenorocitul ala de doctor sa iasa cu iubita mea. Ma face sa trantesc usile salii de operatie puternic si sa o salvez eu pe Roxanne,daca as putea macar. Si cu toatea astea, Rox nu e iubita mea. Fix cand aveam de gand sa fac un amarat de pas, idiotul de Harry mi-a stat in cale. Piciorul meu nu inceteaza din a bate podeaua prea lucioasa si curata a spitalului, asa ca ma voi duce afara sa iau gura de aer ,ceea ce trebuia sa fac inainte ca Alexa sa ma intrerupa,dar pana la urma creierul meu nu a vrut sa imi mai miste corpul din scaunul asta, lasandu-ma sa imi inghit propriile lacrimi. Afara e foarte rece, dar aerul e curat, ceea ce ma linisteste putin. O sa ma duc la biserica mica de aici,sa stau putin sa imi ascult gandurile. In timp ce deschid usa care scartaie mai rau decat mine dimineata, o zaresc printre luminile slabe pe Alexa. Imi pare rau ca trebuie sa traiasca asta, e sora ei , o cunoaste de atata timp si o iubeste mai mult decat iti poti imagina. E ca o a patra dimensiune pe care noi nu o putem percepe.
-Alexa? Vocea mea ragusita o surprinde , dar nu prea se sperie pentru ca e prinsa intr-o transa.
-Roxanne nu mai traieste, nu e bine, a murit. Spune disperata tonul ei rasunand in biserica.
-Calmeaza-te ! Roxanne e inca in operatie si stiu ca nu va pati nimic. Totul o sa fie bine. Se va recupera, dar o sa dureze ceva. E ok.
-Ba nu, ma minti, du-te dracu!
-Nu te mint. Nu intelegi ca o iubesc?! Nu stiu cum sa iti explic, dar o iubesc, e fata pe care nu as mai parasi-o niciodata. Haide, vino aici. Ii spun si imi deschid bratele. E micuta, e abia la inceputul vietii si nici macar asta,iar sora ei poate sa pateasca orice cu fiecare secunda care trece.
Nu ezita nicio secunda si se arunca in bratele mele , strangandu-mi puternic tricoul.
-Spune-mi te rog, ca o sa o faci bine.Esti singurul baiat pe care il iubeste cu adevarat.Nu stii cum era zilele astea. La inceput a ezitat, dar apoi.... apoi parca era din nou o pustoaica de 14-15 ani indragostita care asculta melodii in timp ce viseaza cu ochii deschisi.
Cuvintele ei ma fac mandru ca am reusit sa o fac pe Roxanne sa simta asa ceva, mai ales ca si eu simt aceleasi lucruri. Nu e deloc usor pentru mine sa cred ca nu voi auzi niciodata cuvintele acestea spuse din gura ei.
-Uite , eu iti propun sa mergem inauntru pentru ca aici deja se lasa frigul, si sa vedem in ce stadiu este operatia.
-Bine. Cred ca e mai bine pentru amandoi, afirma.
Ne retragem in liniste din biserica, pasind pe pietrisul din curte care se rostogoleste sub fiecare pas de-al nostru.II deschid usa, intrand si eu dupa ea. Ne ducem spre femeia de la receptie,hotarati, pentru ca vrem sa aflam ce face persoana pe care noi doi o iubim fiecare in felul nostru.
-Pentru, Roxanne,Roxanne Red. Care este stadiul in care se afla?
-Buna seara , domnule. Roxanne tocmai a iesit din operatie. Este in viata, operatia a decurs bine, dar starea ei este inca una critica. Vom avea de asteptat pana va reusi sa se trezeasca.
===================================================================================
Hey. Este ora 21:08 si eu acum am terminat de scris capitlolul acesta. Stiu ca este scurt fata de celelalte, doar ca, dupa cum v-am mai zis a inceput scoala. Asta seara nu am avut nicio tema asa ca m-am straduit sa scriu ceva macar asa din respect. Va multumesc ca ma tineti in top mereu si ca imi cititi cartea. Insa ma bucur si ca va place. Bafta in continuare.
Love ya!
