JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 13

- Câte încercări mai avem? Simt că mi se face rău de la atâta cafea.

Verific obosită ibricul care arde pe plita din bucătărie.

- Asta ar trebui să fie ultima încercare. Varianta dinainte părea aproape perfectă, dar știi tu... Întotdeauna există loc de îmbunătățiri.

Ivy oftează ștergând cu o cârpă zațul de cafea împrăștiat peste tot.

- Levi a terminat cuptorul?

- Habar n-am. Ieri încă monta niște plăci. Presupun că o să aflu imediat ce termin cu extractul.

Ea zâmbește visătoare.

- Nu pot să cred că am fost îndrăgostită lulea de el. Nici măcar nu mai îmi plac blonzii!

- Jason e blond, Altețo.

- Ah, bine, Jason...

Mă întorc spre ea intrigată.

- Exact, Jason. Care-i treaba cu voi doi?

Ea ridică din umeri oftând.

- Nu știu, Ava! Îmi place de el. E drăguț și inteligent și...

- Dar?

- Dar. Nu știu. Mă căsătoresc cu el, ăsta a fost planul dintotdeauna. Am prea mult timp liber și mă gândesc prea mult la asta.

- La ce?

- La faptul că poate nu l-aș plăcea dacă nu m-aș mărita cu el. Adică dacă aș... n-am avut niciodată ocazia să aleg pe cine să plac... are vreun sens ce spun?

Încrunt din sprâncene gânditoare.

- Nu știu dacă înțeleg prea bine.

- Știam eu că e absurd!

Cineva ciocănește în marginea de lemn a ușii.

- Ce să fie absurd? întreabă Levi intrând înăuntru.

- Eu. Gândurile mele sunt absurde și...

- Ce gânduri, Ivy?

Își trage un scaun la masă, iar Ivy împinge spre el farfuria cu clătite pe care le-am pregătit ca nu tot bem cafeaua goală.

- Ai fost vreodată îndrăgostit, Levi?

Asta-i o întrebare bună.

Mă trezesc ciulind urechile, chiar dacă sunt cu spatele la ei.

- Bine-nțeles! Eu sunt tot timpul îndrăgostit. Dragostea îmi pune creierul în funcțiune.

- A! intervin ironică. Acum înțeleg de ce flirtezi cu orice ființă umană. Dacă te-ai opri, creierul s-ar opri odată cu tine.

Ivy începe să râdă încet.

- Nu cred că ai înțelege ce vreau să spun, Levi.

- Încearcă-mă! Am niște abilități uimitoare de a înțelege femeile.

Pufnesc din nou în timp ce-mi verific extractul care fierbe pe sobă.

- Vorbeam cu Ava despre Jason.

- Misteriosul tău iubit care nu e încă iubit.

- Exact. Știu de vreo patru ani că părinții noștri vor să ne căsătorim. Am crescut cu ideea asta și e în regulă, îmi place de el... arată bine, se comportă exemplar...

Levi lasă baltă clătitele și se apleacă spre ea interesat.

- Simt că urmează un dar.

- Mda. Uneori mă întreb... dacă chiar l-aș fi ales pe el dintre toți ceilalți. Dacă ar trebui să mă mulțumesc cu el, sau să... nu știu, Levi! N-are niciun sens!