JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 19

- 'Neața, Ava! Ce să fie astăzi?

- Ca de-obicei, Berta. Arată nemaipomenit, mulțumesc!

Îmi iau tava cu micul dejun și merg cu grijă printre rândurile de mese, îndreptându-mă spre Ivy care îmi face frenetic cu mâna de lângă Viktor și Lucas.

- Bună dimineața!

- Vă rog, Alteță, poftiți! spune Viktor rânjind. Ia un loc și scuipă tot.

- Ce?

- Spune-ne cum a decurs întâlnirea.

- De-asta îmi făceați semne atât de disperate?

- Da, explică Lucas prompt. În calitate de veri vrem să știm dacă Levi s-a purtat cum trebuie, pentru că altfel o să-l bumbăcim bine. Ar fi venit și Aldrich, dar el e văr cu voi amândoi, așa că a rămas neutru.

- O, zei mari!

- Oricum, adaugă Viktor vesel, Ildris a spus că dacă nu se comportă frumos o să-i jupoaie pielea și o să facă din ea o hartă pentru peretele din biroul lui.

Ivy izbucnește în râs.

- Asta-i o amenințare foarte... creativă.

Îmi trag un scaun și mă așez lângă Viktor zâmbind involuntar.

- Vă mulțumesc pentru intențiile nobile, dar nu e cazul. Levi a fost perfect. Știu, nici mie nu-mi vine să cred, dar a fost chiar drăguț, și m-am simțit grozav.

- Uau!  spune Lucas rânjind.

- Uau! adaugă Viktor făcându-i cu ochiul.

- Uau, repetă și Ivy.

Îi privesc pe toți trei suspicioasă.

- V-a sărit ceva de la loc?

Ei încep să râdă ca niște demenți.

- Toată treaba e suspectă. Am pus pariu că o să vă sărutați. V-ați sărutat?

- Nu.

- Ava!! Te-a dus omul două zile să te relaxezi și nici măcar nu l-ai sărutat?

Nu, dar am făcut niște chestii mai... avansate.

Încep să-mi tai oul din farfurie numai ca să câștig puțin timp.

- Urăsc să vă distrug visele, dar n-a fost vreo dovadă de iubire absolută sau ce credeți voi. Îi spuneam lui Levi că titlul nu-mi permite să ies la întâlniri cu băieți, și el a vrut neapărat să repare asta. Deci a fost un soi de faptă bună.

- Levi nu face fapte bune.

- Știu. Presupun că a fost o excepție.

- Îi place de tine, Ava. Ceea ce nu mă miră. Ți-am spus că și mie mi-ar plăcea. Dacă n-ai fi vară-mea, eram combinați de mult.

- Lucas Arthur DeSilva!! exclamă Ivy indignată.

- Mulțumesc, Lucas! spun înveselită.

- Deci spune-mi cum a mers, că vreau s-o scot și eu pe Abberney! E ultima mea șansă s-o cuceresc.

Le povestesc în linii mari, ținând pentru mine unele detalii. Apoi am timp în sfârșit să-mi mănânc micul dejun, în timp ce Ivy îi explică lui Viktor cum i-ar plăcea ei să fie tratată de băiatul care o place, iar Lucas adaugă niște observații complet deplasate.

Îmi termin oul posat, tartinele cu brânză și sucul de portocale tocmai când clopoțelul Cantinei sună prelung, anunțând sfârșitul mesei.

Înapoi la cursuri!