JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 26

- Abia aștept! îmi spune Ivy privind cu entuziasm pe fereastra trăsurii. Prima mea seară în care am plecat fără tata!

Îi strălucesc ochii de parcă a primit cadou un munte de jucării, și asta mă face să râd cu poftă.

- Vrei să spui că n-ai fost niciodată singură până acum? Imposibil!

- Nu am fost. Tata mă obligă să stau numai cu el, "ca să fie sigur".

Dau din cap studiindu-i înfățișarea.

- Sincer, pot să-l înțeleg.

- Nu fii ridicolă! Festivalul e plin de fete frumoase. Asta-i o aberație...

- Tu nu ești doar o fată frumoasă, Ivy. Tu ești cea mai frumoasă făptură de pe fața pământului!

- Zău, Ava, nu începe și tu!

Mă amuză întotdeauna felul în care se pleoștește Ivy când folosim frumusețea ei pe post de acuzație. Bănuiesc că la un moment dat devine iritant... dar Ivonne DeSilva chiar e cea mai frumoasă ființă pe care o cunosc. Și n-o spun doar eu, o spune orice om care are doi ochi în cap.

- Mergem mai întâi la băuturi, îi explic bine dispusă. La ciocolată caldă. Găsești cele mai neobișnuite sortimente, și... mă gândeam să le încercăm pe toate.

Ochii lui Ivy prind viață din nou.

- Am putea să gustăm din fiecare și să le dăm câte o notă. În felul ăsta vom ști pe viitor care sunt cele mai bune sortimente.

- Perfect!

Ăsta-i genul de joc pe care ador să îl joc.

- Și pe urmă am putea face la fel cu plăcintele umplute!

- Și mai bine!

- Patinele. Neapărat trebuie să ne dăm cu patinele!

Dau din cap indecisă.

- Nu-mi plac chestiile periculoase, dar sunt dispusă să încerc.

- Fii serioasă! râde Ivy. Te învăț eu cum să mergi cu ele...

Petrecem tot drumul făcându-ne planuri pentru marea noastră seară "între fete", pentru că amândouă avem o mulțime de idei, și sunt sigură că Levi n-ar participa la unele dintre ele nici mort.

Desene pe față, spre exemplu. Cred că s-ar lăsa ucis mai repede decât să i se deseneze floricele pe obraz.

Coborâm din trăsură fix la ora nouă, fix în capătul Pieței Mari.

Spre surprinderea mea, trei siluete înalte așteaptă deja la marginea Pieței, și știu cine sunt dinainte să li se vadă chipurile.

- Ăla-i Levi al meu.

- Celălalt e Viktor, adaugă Ivy.

- Și în spate e Ildris. Numai el stă tot timpul ca un lup care-și păzește puii.

Ceva se tensionează pe fața ei, de parcă ar deranja-o remarca mea. Dar nu apuc să o întreb nimic, pentru că ajungem deja lângă ei și Levi deschide ușa trăsurii cât suntem încă în mers.

Ildris și Viktor l-au câștigat de partea lor, așa că stau toți trei la Regal, pentru că, îl citez pe Viktor "vor să se distreze, nu să fie politicoși".

- Alteță! spune cu un rânjet, oferindu-mi brațul ca să cobor.

Dau să-l îmbrățișez, iar cineva își drege glasul prudent ceva mai în umbră.