JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 22

L-am sărutat pe Levi. Din nou. Și din nou, și din nou, și din nou.
Și probabil aș fi continuat mult timp dacă nu s-ar fi întâmplat să dea Yusef peste noi, tocmai în Observator. Ar trebui să mă consider norocoasă că n-am primit pedeapsă pentru părăsirea postului în timpul gărzii.

De data asta sunt dată rău peste cap. Nu știu ce nu-i în regulă cu mine, nu înțeleg... Levi e vicios, arogant și viclean... și cu toate că știu asta, corpul meu incredibil de prost continuă să țipe "SĂRUTĂ-L" de fiecare dată când am ocazia.

Nu, nu sunt bine. Nu sunt deloc bine.

Poate ar trebui să fac o penitență sau ceva. Levi mă obsedează și mă atrage în cele mai greșite feluri posibile, și nu știu cum să scap din asta... și nu știu dacă vreau să scap din asta. Poate că nu vreau.

Sau poate ar trebui să-mi fac un iubit, așa cum am spus. Problema e că Stagiul Nouă nu-mi dă voie să fac asta, dar cel puțin... aș putea să flirtez cu cineva, să mă concentrez la altceva.

Așa o să fac. O să merg azi la Butoi și o să dansez cu toți băieții drăguți care mă invită, poate asta mă va ajuta să scap de noua mea obsesie.

Îmi închid jurnalul și îl vâr în sertar, hotărând că e timpul să mă pregătesc pentru marele meu plan.

Primul pas e rochia. O aleg pe cea mai elegantă, o rochie neagră și lungă, cu trandafiri roșii brodați pe mâneci și pe lângă gât. Apoi cizmele din piele de căprioară și mănușile lungi de dantelă.

Bun.

Mă studiez în oglindă cu ochi critic. E o rochie mult prea prețioasă pentru Butoi, o să atragă atenția de la o poștă, dar asta și e ideea.

Să-mi prind părul cu ceva?

Nu. Astăzi îl las complet pe spate, chiar dacă de obicei mă încurcă groaznic când fac asta. Și oricum, am rămas fără funda albă pe care mi-a scos-o Levi din păr ieri dimineață, și care probabil e undeva căzută prin Observator. Nu că mi-aș pune o fundă albă, nu se potrivești.

Îmi smulg paltonul din cui fix când orologiul din Turnul Estic începe să dăngăne anunțând ora opt.

A nins.

Cumva, printr-un noroc chior, acum două zile încă am prins o noapte senină, pentru că de atunci ninge încontinuu și practic... iarna și-a intrat în drepturi.

Îmi mijesc ochii la caldarâmul spart, atentă să nu zbor în cap cu cizmele mele înalte.

Cineva se apropie din spate, și aud o tuse falsă foarte cunoscută.

- Aveți probleme cu papucii, Alteță?

Mă întorc spre bărbatul elegant din spatele meu. Ildris arată impecabil în paltonul lui lung și negru pe umerii căruia se așează fulgi de zăpadă.

Îmi întinde brațul cu o plecăciune politicoasă.

- Noi doi avem de vorbit.

Simt că-mi cade inima adânc în stomac.

- Noi doi? repet neliniștită.

- Da.

Îl apuc de braț cu un soi de presimțire.

- Ai vorbit cu Yusef?

- Nu. Dar fereastra de la dormitorul meu dă spre Observator.

Rahat.