JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 27

- Tată!!

- Domnule General!! exclamă Levi în același timp.

Tata se mișcă mai repede decât el. Îl pleznește imediat peste braț, în timp ce se pune cu nepăsare fix în brațele noastre, obligându-ne să-i facem loc între noi.

- Am crezut ca ajungi mâine! spun uimită. Cum ai... și unde-i mama? Doar n-ai venit singur?!

- Lasă, domniță, să pun eu întâi întrebările! Cum se face că te găsesc lipită de acest domn urât, dezmățat și arogant, pe care am stabilit că îl urăști?

Levi se trage preventiv la capătul băncii, iar Viktor se entuziasmează brusc.

- Exact! O întrebare foarte bună, dacă-mi permiteți!

- Am... ăă...

Mă uit la Levi simțind că roșesc până la rădăcina părului.

- Nu-l mai urăsc. Iar tu parcă îl simpatizai.

- Nu. Mi-a trecut în secunda în care l-am văzut cu mâinile pe tine.

- Abia o atingeam, bombăne Levi.

- Ai spus ceva, băiete?

- Nu.

- Bun. Atunci, pot să știu de ce o atingeai pe prințesa moștenitoare a Maleziei? Ai idee câți ambasadori străini cască ochii prin festivalul ăsta?

- Da, domnule. Noi...

- Noi! Care "noi"? Tu și Ava nu sunteți la comun. Vorbesc cu tine, măgarule. Ai o reputație... de nedescris. Și-ți permiți să te afișezi public cu o viitoare regină!

Mă aștept ca Levi să spună ceva isteț și amuzant, dar în schimb, se întunecă treptat la față.

- Aveți dreptate, spune după un timp. Nu sunt... nu sunt un pețitor ideal. I-am spus asta și Avei.

- Stai așa... pețitor?

- Vrem să ne căsătorim, intervin eu sec. Și te rog nu mai face ca Scott Grimaldi. Credeam că ești un tată mai înțelegător.

Tata se întoarce spre mine șocat.

- Să vă... să... ce?! Credeam că vă distrați și voi, ca tinerii! Vrei să te măriți cu Levilian? Nici măcar nu l-ai trecut pe lista cu potențiali soți!!

- Lista aia oricum nu era pe bune, îi explică Viktor vesel. Mi-a spus...

Îl lovesc în stomac, făcându-l să tacă brusc.

- Da, știu că nu era pe listă, dar lucrurile s-au schimbat.

- Ai spus că e urât și dep...

- Știu ce am spus! izbucnesc exasperată. Era limpede că aberez, nu?

- Nu, deloc. Uite ce urât e! Nu m-am uitat cu atenție, dar ai dreptate. E foarte urât.

Viktor începe să râdă mângâindu-l pe Levi pe umăr.

- Nu te necăji. Și băieții urâți se însoară până la urmă. Nu cu prințese, dar găsesc ei pe cineva.

- Terminați amândoi! Levi nu e urât, și oricum asta e irelevant, nu l-am ales pentru felul în care arată.

Deși e un mare plus, de ce să nu ce să nu recunosc. Nu-mi place să fac pe mironosița.

Tata se întoarce spre Levi cu o față impenentarabilă.

- Ai ceva de spus la toate astea?

- Da, răspunde el prompt. Vreau să obțin  aprobarea Consiliului de Coroană, sau ce mai e necesar ca să o curtez pe Ava. Și, chiar dacă am o reputație, vă dau cuvântul meu că n-aș face niciodată ceva care să-i afecteze imaginea.