JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 24

Levi

🍁

- Ce faci în vacanță? Mergi la unchiul Jacks?

- O să vorbesc cu Ava.

Viktor își dă ochii peste cap exasperat.

- O să vorbești cu Ava! De ce, nu mai ai creier, nu poți să gândești singur?!

- Știu că te șochez, iubitule, dar oamenii care sunt un cuplu își fac planuri împreună.

- Sunteți cel mai insuportabil cuplu pe care-l cunosc.

- Mulțumesc. Și te mai miri că Abberney încă refuză să iasă cu tine!

Viktor trântește buretele de sârmă indignat.

- Abia așteptam să-mi amintești că sunt singurul care nu are o iubită!

O ușă se deschide în spatele nostru, lăsând să intre în subsol un miros delicios de ciocolată și biscuiți.

Știu că e ea numai după felul în care i se aud pașii mărunți pe podeaua de lemn, chiar înainte să-i aud vocea copilăroasă.

- V-am adus fursecuri!

Îmi privesc mâinile pline de funingine și pantalonii murdari, simțindu-mă cât se poate de mizerabil. Nu trebuia să-l ajut pe idiotul ăsta la Cazane. Nu când iubita mea apare aici ca o floare de primăvară, cu hainele ei impecabile și cu cele mai bune fursecuri din lume. Merită o îmbrățișare pe cinste (cel puțin), iar eu sunt murdar ca un porc.

- Splendid! exclamă Viktor, lăsând periile jos. Te iubesc, Ava! Poți să-mi bagi mâncarea direct pe gură, ca să nu mă mai spăl pe mâini?

Ea începe să râdă clătinând din cap.

- Nu mai fii atât de leneș! Dacă vrei să mănânci du-te și spală-te!

- Să nu mâncați tot în lipsa mea! strigă Viktor la noi, țâșnind pe ușă afară. Vin într-o clipă!

Nicio grijă, amice. Am de gând să folosesc timpul într-un mod mai util.

Mă întorc spre ea cu un zâmbet pe care nu-l pot ascunde.

- Arăți superb, prințeso!

Ea se ridică pe vârful degetelor ca să-mi dea un sărut. Buzele ei pline și roz au gust de vanilie, iar mie îmi vine să gem.

Îi simt palmele mici lipindu-se de pieptul meu, și mă dau puțin înapoi.

- Sunt murdar, iubire.

- Nu contează.

Își lipește trupul micuț de al meu, strângându-mă de mușchii spatelui, iar mintea mea zboară cu repeziciune la lucruri chiar mai murdare decât pielea mea.

Ființa asta mă înnebunește.

Mă uit la ea și încerc să-mi pun în funcțiune partea decentă a creierului, dar singurul lucru la care mă pot gândi e faptul că aș vrea s-o văd numai cu șorțul ei roșu, fără nicio haină pe dedesubt. Și cu părul creț despletit sub degetele mele, în timp ce mă strânge de spate și...

Revino-ți, Levilian. Revino-ți. REVINO-ȚI.

Ava se uită în sus cu zâmbetul ei inocent.

- Vrei un fursec? Deschide gura!

Mă supun, ca un Ofițer în devenire ce sunt. Regina mea are dreptul să-mi comande orice.