Spune-mi cum să te distrug

CAP 23 - Bolnavă de iubire

Dacă am considerat vreodată ceva real pe acest pământ,acel ceva era singurătatea.Momentul în care te îndepărtezi de toți dintr-un anumit motiv sau doar pentru că așa simți nevoia.

Te lipești de zidurile ei,te chemuiești într-un colț și,fără să îți dai seama măcar,nu te mai poți desprinde.Căci așa merge treaba de cele mai multe ori.Înveți să mergi prin întuneric atât de mult timp,încât atunci când dai de o rază de lumină,vrei să te ferești de ea.

Eu și tata avem cicatrici.Unul le are în suflet,iar celalalt pe el.Dar doare în egală măsură.Ar fi trebui să-l consider un fel de erou,dar eu nu puteam să îl văd în felul ăsta,pentru că nu credeam în așa ziși eroi.Ori te sacrifici tu,ori te sacrifică ei.

Nu există o anumită cale de mijloc între bine și rău.Cum nu există cale de mijloc între durere și iubire.Există mereu împreună.Acolo unde sunt lacrimi,sunt și zâmbete.Acolo unde există durere,exista și fericire.Acolo unde există ură,există și dragoste.

Și trecem prin toate etapele astea fără să ne dăm seama dacă ne facem un bine sau mai mult ne distrugem.Suntem oamenii.Ori clădim,ori distrugem.

Ne prefacem puternici sau chiar suntem.Ne prefacem fericiți sau chiar suntem.Dar prefăcătoria nu este decât o altă față a omeniri.Una dintre multele fețe pe care le ascundem înăuntrul nostru.Ne punem măști și nu le lăsăm să cadă când sunt alții prin preajma noastră.Suferim în tăcere și ne înecăm cu propria durere.

Îgnorăm vocile din capul nostru,căci dacă le-am asculta,am fi cu adevărat terminați.Și mereu merită să lupți pentru ceva sau cineva.

-Te gândești la tatăl tău?

Am tăcut.Mă gândeam la prea multe.Parcă mintea mea era un dulap mult prea burdușit cu haine,gata să dea pe dinafară în orice moment.

-Ția spus Jake? îmi întorc capul spre ea.

Tina a închis cartea pe care se apucase să o citească acum 15 minute,de când băieții au urcat la etaj să își rezolve problemele,și a lăsat-o lângă ea,pe treaptă.

Sa uitat la mâinile mele,gândindu-se,poate,că nu ar fi o idee atât de rea să îmi ia mâinile între ale ei și să îmi arate că este aici pentru mine,și că din cine știe ce motiv,mă înțelege mai bine decât oricine de pe lumea asta.

Doar că oamenii nu te pot înțelege când nici tu nu o faci.Eram un fel de puzzle pentru toți cei care mă cunoșteau,dar doar puțini au decis să rămână.Iar Tina îmi arătase de multe ori că vrea să rămână.

Într-un final,a decis să o lase baltă și să își strângă mâinile în poală,fixând cu privirea un punct mort.Acum o secundă părea că avea atât de multe să îmi spună,iar acum parcă a amuțit de tot.

-Doar își făcea griji pentru tine,își deschide gura într-un final.

Am surâs,lăsându-mi privirea în podea.
Doar își făcea griji,repet în minte.Nu stăteam grozav la capitolul "vești șocante,care îți vor da și mai mult viața nenorocită peste cap",dar urma să supraviețuiesc.O am în sânge.

-Poate că,uneori,ar trebui să se mai gândească și la el,nu numai la alții.

-Habar nu ai cât de mult vă asemănați voi doi,răsuflă,și jur că nu îmi dădeam seama de ce reacționa așa.

-Nu cred că eu și Jake aveam atât de multe îm comun,comentez în barbă.

Tina se ridică de pe treaptă și se proptește în fața mea,privindu-mă ca și cum încerca să își dea seama dacă spun adevărul sau mint.