The Hunter

Capitolul 7-Cine era tipul?

-Ugh...si tu arati bine. Cred. Murmur eu, iesind din casa si inchizand usa.
-Mersi pentru jumatea asta de compliment. Spune Chase, facandu-ma sa chicotesc.
-Caleasca dumneavoastra, Bombonico. Continua, facand semn spre jeep-ul sau.

...

-Oh Doamne, putem pleca? Intreb eu, mai mult tipand in incercarea sa acopar muzica data la maxim.
-Abia am ajuns. Gusta din asta, spune Chase dandu-mi un pahar cu ceva ce mirosea a alcool.
-Ce e asta? Intreb eu, strambandu-ma.
-Un cocktail. Gusta-l apoi spune-mi ce parere ai, raspunde el, chicotind .
-Ok...Zic, ezitand putin. Dar duc paharul la gura, apoi inghit destul de mult.
-Deci?
-Oh Dumnezeule, e groaznic! Spun, dar mai iau o gura din el, facandu-l pe Chase sa rada de-a binelea.
-Inca un rand! Striga el spre barman.

Dupa inca un pahar de...chestia aia, ce-o fi ea, am inceput sa dansez.
-Haide Chase, il rog eu pe tip, tragandu-l dupa mine.
-Scuze Bombonico, eu nu dansez.
-In regula atunci, ma dau eu batuta, apoi pornesc spre centrul camerei, unduindu-mi soldurile.
La scurt timp, simt o pereche de maini pe coapsele mele, dar fiind prea ametita, nu le indepartez, crezand ca Chase s-a razgandit si a acceptat sa danseze.
Am simtit buzele lui poposindu-mi pe obraz, apoi coborand pe gat. Era ceva ciudat in atingerile lui. Parca ma dureau, iar lantul a inceput sa-mi arda la gat.
-Chase, eu...Incep, dar sunt intrerupta :
-Chase nu-i aici, papusa. Dar stii cine va fi? Ei. Vin dupa tine. Si nici vanatorul tau cel aratos nu-i va opri. Spune tipul, iar eu sar ca arsa de langa el, deslipindu-ma de trupul sau.
-Ce...
-Anna? Ce se-ntampla? Cine era tipul? Intreaba Chase, prinzandu-ma din urma.
-Nu stiu. Eu dansam...si am crezut ca esti tu...si a inceput sa spuna ca vor veni. Cine vine, Chase? Cine vine dupa mine? Deja am inceput sa tremur, iar Chase observase , caci m-a scos afara din multime, apoi a spus un "Trebuie sa plecam imediat ".

...

-Spune-mi! Tipam eu, in pragul usii, la Chase.
-Ti-a mai zis si altceva?
-A spus ca vin dupa mine! Apoi a inceput sa ma arda pandantivul. Cine vine dupa mine? Intreb, tonul meu fiind mai calm.
-Ce pandantiv?
-Asta, raspund si-i arat lantul pe care nu l-am mai dat jos de cand l-am gasit.
Chase se uita putin la el, apoi mi-l smulge de la gat, spunand :
-De unde-l ai? Cine ti l-a dat?
-L-am gasit pe patul meu. Am crezut ca e de la mama...
-Te pot asigura ca nu-i de la mama ta, An. Du-te in casa si linisteste-te. Totul e bine, ok? Zice el, apoi ma impinge in casa, acesta disparand ca prin minune.

Ma asez pe pat, dupa un dus lung si dupa ce am luat niste pastile. Ma durea capul de muream. Totul se invartea in jurul meu. Nu stiam ce e cu mine sau ce tocmai s-a intamplat. Ochii ma usturau, iar lacrimile imi dadeau sa iasa, dar nu credeam ca e timpul sa plang. Nu era momentul.
Priveam tavanul, gandindu-ma la telefonul pe care l-am primit si la cuvintele celui cu care am dansat, in seara asta. Iar reactia lui Chase in legatura cu pandantivul mi-a dat serios de gandit. Daca nu era de la mama, atunci de la cine era?
Cine vine dupa mine? De ce?