The Hunter

Capitolul 19

Am luat foile, le-am indesat in buzunarul jeansilor, apoi am tulit-o spre usa de la intrare, iesind cat de repede m-au tinut picioarele. La usa astepta Nina, privindu-ma calma.
-Ai batut de mai...multe...ori. Spun, printre gurile de aer pe care le luam si gafaieturi.
-Da, mi-e frica, hai sa plecam, zice ea, coborand scarile. Imi inabus cateva injuraturi, apoi o urmez, multumita ca am gasit macar foile astea doua.

...

-Anna, am facut prajituri! Striga mama din bucatarie. Azi era duminica, ziua cand mama nu mergea la munca...si ziua de prajituri .
-In regula, mama, tip si eu, concentrata asupra foilor pe care le-am gasit, in camera mea.
-Scumpo, esti bine? Intreaba mama, venind in pragul usii camerei mele si privindu-ma.
-Da, normal, spun eu, indiferenta, neluandu-mi ochii de pe foile respective.
-Ce-ai acolo, scumpo?
-Ce? Nimic! Sar eu, bagand foile sub cateva caiete.
-Te comporti ciudat, zice mama, apoi iasa din camera.

...

-Scumpo, imi aduci telefonul din camera, te rog? Ma roaga mama, punand niste suc in doua pahare.
-Sigur, murmur eu cu gura plina de prajiturile delicioase ale mamei.
Intru in camera mamei, care acum ceva timp era si a tatalui meu, dar alung amintirea asta, stiind ca a fost alegerea lui sa ne paraseasca.
Ma uit pe pat, apoi pe masuta de toaleta, dar nu zaresc telefonul. Ma duc catre noptiera cu trei seltare, apoi il deschid pe primul, nimic.
Il deschid pe al doilea, nimic, iar cand incerc sa-l deschid pe al treilea...era inchis.
-Scumpo, telefonul era in buzunar, scuze! O aud strigand pe mama, dar eu eram prea concentrata pe ultimul seltaras, pe care ea l-a inchis cu cheia.
Ce poate fi atat de important incat sa-l inchida? Ma intreb eu, tragand de el, dar degeaba, nu se deschidea.
-An? Intreaba mama, venind in spatele meu. Sar ca arsa, apoi spun :
-Nu l-am gasit.
-Stiu, ti-am spus ca era in buzunarul meu.
-Nu am auzit.
-Oh, scuze ca te-am pus sa-l cauti degeaba, cateodata capul meu e in alta parte. Chicoteste mama, iar eu schitez un zambet, apoi intru in camera mea, inca gandindu-ma la acel seltar. Nu e treaba mea ce-i acolo, dar mama n-a ascuns niciodata ceva de mine. Ce ar putea fi acolo, incat sa se teama sa nu gasesc si sa-l inchida?

...

-Haide la mine. Ne uitam la un film, mancam popcorn...
-Scuze Nina, am ceva treaba acasa, ii spun eu, apoi ies din liceu cu gandul de a afla ce se afla in seltarul pe care l-am descoperit ieri. Ceea ce nu pare a fii greu, caci mama e la munca, deci am cale libera.

-Urca, te duc acasa, Bombonico. Zice Chase, aparand in fata mea, facand semn spre jeep-ul sau.
-Nu, spun eu sec, gandindu-ma la ceea ce mi-a spus tipul de la telefon. Nu trebuie sa am incredere in Chase.
-Auch, Bombonica s-a trezit cu fatuca la cerceaf. Zice el, amuzat. Eu trec pe langa el, incercand sa-l evit, dar simt cum sunt prinsa de bluza si oprita din mers.
-Ai trei secunde sa-mi spui ce ai, continua serios Chase, intorcandu-ma cu fata spre el.
-Du-te dracu'! Strig, apoi il lovesc in stomac, astfel dandu-mi drumul.
O iau la fuga, oprindu-ma doar acasa.

...

Se pare ca acel cod galben de ploi s-a lungit pana astazi, acum plound destul de tare, cu tunete si fulgere.
Era ora sapte, dar cerul era deja intunecat.
Intru in camera mamei, apoi cu un cutit cu lama groasa, reusesc sa deschid seltarul noptierei.