The Hunter

Capitolul 10-Ce ma speriase, era...

-Amm... Putem sa intram? Intreb eu, incercand sa privesc in alta parte. Buzele ma ardeau, iar gradul de dorinta din corpul meu, nu voia sa scada.
-Intra. Spune el, deschizandu-mi usa.

-Chase...ma intrebam...Esti sigur ca ce s-a intamplat la petrecere era doar din cauza alcoolului? Intreb, luandu-mi ochii de pe monitorul computerului si privindu-l pe Chase care statea pe partea cealalta a mesei din biblioteca. Si care deja avea ochii atintiti asupra mea.
-Anna, am mai discutat despre asta. Era doar vina alcoolului si a oboselii.
-Da, cum sa nu. Am terminat, ne vedem maine. Spune rece, apoi ma ridic de pe scaun.
-Ai treaba in seara asta? Intreaba Chase, ridicandu-se si el.
-Da, raspund eu, apoi imi iau rucsacul de pe jos si ies din biblioteca, ignorandu-l total pe Chase.

...

-Trebuie sa plec acasa, ii spun Ninei, ridicandu-ma de pe patul ei.
-Te duce mama acasa, sare ea, dar eu i-o tai :
-Mersi, dar ma duc pe jos.
-Pe jos? Scumpo, stai atat de departe incat zici ca stai in alta tara. Zice Nina, facandu-ma sa rad .
-Vreau sa merg pe jos. Am nevoie de-o plimbare.
-Ok, sa ma suni cand ajungi.

...

Am mers cateva strazi, apoi m-am uitat la ceas. E ora noua, iar afara era intuneric. Mergeam , mintea mea fiind in alta parte. Cand vad pe o stradita laturalnica, un barbat de-o constitutie mare, imbracat in negru, venind in directia mea.
Era posibil sa fie doar in imaginatia mea, asa ca am tras aer in piept si am grabit pasul. Dar la naiba, caci barbatul a inceput sa alerge, la fel facand si eu.
Nu evitam orele de atletism, dar nici fana alergatului nu eram, asa ca la cativa metri eram deja franta, iar viteza barbatului era in crestere.
-O sa vina! Nu ai cum sa scapi! Iar vanatorul tau de demoni , fie el si Chauncey, nu se va putea opune. Aici e sfarsitul! Tipa barbatul in spatele meu, dar nu am auzit si restul, caci am intrat intr-un bar, pentru a scapa de el.

Imi tremurau picioarele, sangele imi era inghetat in vene, iar sufletul imi era in gat. Luam gure mari de aer, simtind ca ma sufoc.
-Cu ce te servesc, papusa? Il aud pe barman, dar nu apuc sa raspund, caci cineva intervine :
-Cu nimic. Domnisoara pleaca. Ma uit tematoare in directia vocii, dar rasuflu usurata cand il vad pe Chase.
-Oh Doamne, trebuie...sa-ti spun...ce...tocmai...mi s-a...intamplat. Spun eu, printre gurile de aer pe care le luam.
-Ti-am spus sa ramai in casa. Ce cauti aici? Haide. Spune, apoi ma trage afara din bar.
-Eu...
-Te duc acasa. Acum.

...

Stateam in fata usii camerei mele, terifiata de zgomotul pe care tocmai il auzisem de acolo.
Dupa pe Chase m-a adus acasa, am observat ca mama nu ajunse inca, apoi am stat in bucatarie pana m-am linistit putin. Inca nu-mi venea sa cred ca un barbat, al naibii de infricosator, m-a fugarit.
Mi-am luat inima in dinti, apoi am intrat in camera. Mare mi-a fost uimirea cand cel ce ma speriase, era...