The Hunter

Capitolul 22-

-"In seara asta i-am auzit din nou. Urla, tipa, se rascolesc. Ne striga. Ne blestema.
Nu mai suport! Am luat pumnalul, apoi am coborat la subsol , pregatita sa-i omor, dar inainte sa le bag pumnalul in inimi, unul dintre ei mi-a spus ca vor veni dupa ea. Vor veni cand va face 16 ani. Vor veni dupa Anna. Demonii vor veni dupa Anna. "

-Ti-am spus ca nu-s nebuna! Cineva vine dupa mine, iar acum am aflat cine! Demonii.
-Dar...de ce? De ce ar veni niste demoni dupa o adolescenta de 16 ani? Intreaba Nina, uitandu-se peste carnetel.
-Nu stiu, dar poate raspunsul e tot in acest carnetel .
-Imi pare rau sa te dezamagesc, dar in jurnalul mamei tale nu mai scrie nimic. Nada, zice Nina, aratandu-mi paginile goale .
-Ce facem acum?
-Foile! Unde-s foile? Ai aflat ce-nseamna? Intreaba Nina, amintindu-si de foile pe care le-am gasit in apartamentul omului imbracat in negru.
-Sunt in camera mea, iar daca as fi aflat ce inseamna, ti-as fi spus.
-Ai incercat pe internet?
-Nina, evident ca am incercat, dar nici macar nu stiu in ce limba sunt scrise cuvintele alea.
-Hmm...

...

-Ora viitoare, test! Striga doamna James, profesoara de chimie, apoi se aude clopotelul, iar noi ne ridicam din banci, tulind-o pe colidor, spre dulapioare.
-Inca n-am nicio idee despre ce am putea face, recunosc eu, bagand cartea de chime in dulap.
-Ai mai incercat sa vorbesti cu Chase? Intreaba Nina, privindu-ma.
-Bine spus incercat. Nu imi spune nimic, iar fiecare discutie se lasa cu sarutari, zic, pornind spre iesirea din liceu. Apropo, l-ai vazut pe Chase? Tu ai mai multe ore in comun cu el.
-Nu, scuze. Trebuie sa plec, Mikey inca n-a plecat de la noi, pa!
-Pa, spun eu, apoi ma indrept spre jeep-ul lui Chase.

-Ce inseamna asta? Il intreb eu direct, aratandu-i foile pe care le-am gasit in acel apartament. Se uita confuz la inceput, la mine, apoi isi coboara privirea spre foi. Dupa cateva secunde, ce pareau o vesnicie, a spus dur :
-Urca in masina.
-Inceteaza sa-mi mai dai ordine!
-Urca.
-Ugh!

...

-Du-ma acasa, vreau sa-ti mai arat ceva, spun catre Chase, care face o curba cu jeep-ul, luand-o pe strada mea.

Urc in camera, apoi iau pumnalul pe care l-am gasit in noptiera mamei, urmand sa cobor in bucatarie, la Chase.
-De unde...Incepe el, ridicandu-se de pe scaun, dar eu il intrerup :
-Crezi ca cineva poate face rost si poate detine asa ceva fara sa fie vanator?
-Nu, asta ar fi cam putin probabil, dar desigur, poti face rost, ilegal. Raspunde el, analizand pumnalul .
-De unde crezi ca e pumnalul asta?
-E autentic, sigur cel ce o detine, e vanator.
-Esti sigur?
-Mai mult ca niciodata, acum, spune - mi de unde ai arma, zice Chase, privindu-ma serios.
-E a...e a mamei, raspund dupa cateva minute de ezitare.
-A mamei tale?
-Da, raspund sec, privind podeaua. Chase, crezi ca...chestia cu vanatorii, e ceva ereditar? Tu trebuie sa stii.
-Unde bati, Bombonico?
-Crezi ca eu...sunt vanator de demoni? -Nu prea conteaza ce cred eu, conteaza ceea ce e cu adevarat. Dupa mine, as fi crezut ca da, esti vanator de umbre. Dar, adevarul este ca...tu esti de doua ori mai importanta decat un vanator de demoni.