The Hunter

Capitolul 12-Ce-i aia?

-Oh Doamne, stiam eu ca ceva e-n neregula cu el! Stiam! Striga Nina, sarind de pe scaun.
-Inceteaza, ma plang eu, tragand-o inapoi. Se uita lumea, o informez eu, iar ea, se conformeaza.
-Dar stai, daca Chauncey are dreptate? Daca era din vina alcoolului?
-Asta am crezut si eu. Dar cum explici ceea ce s-a intamplat ieri? Atunci nu bausem. Si medalionul? Ma ardea . Si telefonul? Pe ala l-am primit inainte sa ma imbat.
-Asta e sinistru, admite Nina.
-Stiu, dar trebuie sa fac ceva. Inca nu stiu cine vine dupa mine. Daca se intampla asta cu adevarat.
-Vom afla, spune increzatoare Nina. Mereu mi-au placut aventurile.

...

-Asta e ciudat.
-Stiu, Nina, dar te rog, taci odata. Spun in soapta, pandindu-l pe Chase de dupa o tufa.
-Nu mai pleaca odata? Se plange Nina. Ma dor picioarele.
-Nu stiam ca Chase sta aici.
-Nimeni nu cred ca stia, An.
-Gata, urca in bloc, spun eu ranjind.
-Atunci hai odata sa-i controlam in masina, propune Nina, nerabdatoare.
-Ai mai facut asta pana acum? Intreb eu, tematoare.
-Nu, dar toate au un inceput. Raspunde Nina, incercand sa deschida usa masinii lui Chase, un jeep Comander, cu o agrafa de par.
-Nu? E planul tau, daca nu functioneaza, e vina ta, o mustrez eu.
-Ok. Pentru numele Lui Dumnezeu, nu merge! Exclama nervoasa.
-Era evident ca nu merge, e o masina de ultima fita, nu si-ar merita banii daca s-ar lasa deschisa de o agrafa amarata, zic, mai mult ca sa-i subliniez faptul ca planul n-a prea fost pus la punct.
-Ii spargem geamul! Zice Nina, pe chip avand un zambet victorios.
-Sti ca am decis sa nu atragem atentia, nu? Pai asta sunt mai mult ca sigura ca-i va sari in ochi!
-Atunci ce facem? Intreaba Nina.
-Nu stiu. Poate ar trebui sa-i luam cheile.
-Cum? Sigur le poarta la el mereu.
-Ai dreptate. Stai, ai numarul lui Chris?
-Da, de ce?
-Suna-l, el sigur are vreun prieten care se pricepe la masini, spun repede.
-Si? Vrei sa chemi pe cineva sa deblocheze masina? Intreaba neincrezatoare Nina.
-Doar suna-l.

...

-Asta e! Exclam eu, cand aud zgomotul deblocarii usii masinii.
-Mersi Chris. Si da, normal, ramane pe maine, si eu, pa! Spune Nina, inchizandu-i.
-Ti-am spus eu.
-Nu stiam ca e in stare Chris de asa ceva.
-Eh, bine c-a pus botul la minciuna noastra, zic uitandu-ma in jur. Dupa cat m-am straduit, nu voiam ca acum sa vina cineva sa ne prinda. Mai ales Chase.
-Hei, el nu-i credul, mintim noi foarte bine, Ok?
-Da, adica e usor de crezut ca matusa ta si-a uitat cheile in masina si acum nu mai avea cum s-o deschida, dar se grabea spre spital, de aceea n-a dus-o la service. O ironizez eu.
-Exact.
-Tine de sase, ii spun eu, iar ea aproba.
-E bezna afara, nu te vede nimeni.
-Tine de sase, am spus!

Deschid portiera masinii, din dreapta soferului, apoi intru in ea, asezandu-ma la volan. Am cautat in torpedou, dar nimic in afara de o lanterna, o sapca si cateva chitante. N-aveam timp sa le citesc acum, asa ca am luat chitantele si le-am inghesuit in buzunar.
-Ai gasit ceva interesant? Intreaba Nina venind langa mine.
-Nimic inca.
-Te-ai uitat sub scaune? Intreaba ea.
-Sub scaune? Ce ar putea ascunde acolo?
-Tu doar uita-te, nu pierzi nimic, isi da ea ochii peste cap.
-In regula, cedez, apoi bag mana sub scaunul soferului.
-Ce-i aia? Intreaba Nina, cand vede ce am scos de sub scaun.