Capitolul 13-Ce treburi?

2.5K 206 21
                                    

-Ti-am spus ca tipul e ciudat! Exclama Nina.
-Ce-i asta?
-Un pumnal?
-Nu unul obisnuit, asta-i sigur, raspund eu, uitandu-ma la el.
-Ce-i cu desenele astea pe el? M-am uitat mai bine la el, cand dintr-o data am vazut semnul ce era pe pandantivul meu. Cei doi "V" incarligati.
-Am mai vazut asta! Pe lantul meu, in interiorul medalionului, Nina . Trebuie sa plecam, zic repede, apoi iesim din masina, dar cu tot cu pumnalul gasit.

...

-Crezi ca ar trebui sa-l dam pe mana politiei? Intreaba Nina, prin telefon.
-Si apoi ce?
-Povestim ceea ce tu ai vazut pana acum. Telefonul, barbatul ce te-a urmarit cand ai plecat de la mine, totul.
-O sa spuna ca-s nebuna. Nimeni nu ar crede cand spun ca Chase nu-i om.
-Asta pentru ca-i o nebunie.
-Trebuie sa inchid, Nina. Spun apoi inchid telefonul.
Mama lucreaza din nou pana tarziu si sunt mai mult ca sigura ca am auzit ceva in casa.
Ma ridic de pe pat, speriata. Posibil sa fie acelasi barbat ce m-a urmarit si data trecuta. Posibil sa vina ei, dupa mine. Dupa cate spun unii.

Deschid usa camerei mele, apoi aud cum usa de la intrare e deschisa. Trag aer in piept, apoi ies din camera, luand paleta de tenis cu mine. Nu-i cine stie ce arma, dar...
Merg cativa pasi, dar lumina se aprinde, lasand o Anna uimita si speriata la vedere.

-Ce dracu...Murmur eu cand il vad pe Chase. Ce cauti aici?
-Hmm...Ma plictiseam, si am vazut ca e la moda sa intrii in masinile oamenilor. Iar cum tu n-ai masina, ma gandeam sa intru peste tine in casa. Tentatia a fost si mai mare cand am aflat ca esti singura. Nu parea suparat sau nervos. Era calm, ba chiar amuzat.
-Hmm...N-ai dovezi. Spun eu, coborand scarile si ajungand in fata lui. Asa ca, te rog sa iesi din casa mea. Il vad ranjind, apoi observ distanta minuscula dintre noi.
Nu apuc sa ma indepartez, caci mana lui Chase imi mangaie obrazul, iar ochii lui negrii, ii privesc fix pe ai mei.
-Saruta-ma. Spun eu, intr-un moment de ratacire totala, iar ceea ce cer, asta primesc.
Buzele lui Chase le framantau pe ale mele, iar focul din stomac mi se amplifica odata cu apropierea corpurilor noastre. Chase m-a prins de solduri, astfel lipindu-ma complet de el. La scurt timp i-am simtit limba cautand-o pe a mea, astfel ajungandu-se la un adevarat joc al stapanirii, pe care, de data asta, Chase l-a castigat. Experienta e de vina, gandesc eu, scuzandu-ma.
Ne deslipim buzele, pentru a trage aer in piept.
-Nu-ti mai baga nasul unde nu trebuie. Sopteste Chase, apoi ma saruta din nou, nelasandu-ma sa protestez.
-Te vreau, Bombonico. Sopteste din nou, de data asta in urechea mea, pe care apoi o saruta patimas. Acela este si momentul in care l-a lovit vina si parerea de rau ca mi-a marturisit asta, caci de indeparteaza de mine cat ai zice peste, lasandu-ma confuza si...dornica.
-Ramai in casa. Imi spune pe un ton indiferent, ceea ce m-a enervat la culme.
-Imi spui intr-una sa raman acasa, dar eu fac exact opusul. Poate ar trebui sa stai cu mine sa te asiguri ca nu plec! Tip eu.
-Bombonico, nici nu stii ce mult as vrea asta, zice el. Dar am niste treburi de rezolvat.
-Treburi? Treburi cu Clara sau de vanatori de demoni?

The HunterWhere stories live. Discover now