De la scriitor la scriitor

Cum să impresionezi de la primul capitol

               Primul capitol este extrem de important. Da, știu, ați auzit asta de o grămadă de ori. De fapt, prima propoziție este oh-atat-de-importantă, dar aici ne vom concentra pe întregul capitol fiindcă acel prim capitol este ca un model in miniatură al întregii cărți. Acesta le spune cititorilor la ce să se aștepte de la carte și îi face interesați să afle singuri.

             Ce face un prim capitol să fie uimitor:

· Vocea, starea (sufletească) și tonul.

              Scriind ceva fără personalitate nu vei ajunge prea departe, nici chiar având cele mai convingătoare intrigi sau personaje întâlnite vreodată. Asigură-te că vocea ta se aude din ceea ce scrii și că setezi starea și tonul pentru restul cărții. Naratorul este amuzant, sarcastic sau serios? Este o carte luminoasă și fericită sau o dramă emoționantă? 

· Intriga și firul narativ

             Primul capitol trebuie să fie despre evenimentul care a dat startul poveștii și dă un scop protagoniștilor. Supără protagonistul. Pornește conflictul. Asigură-te că întâmplările din primul capitol sunt relevante pentru restul intrigii și chiar al întregii cărți. Este, desigur, impresionant când ceva pare abstract la început, apoi se transformă într-o poveste captivantă. În final, păstrează echilibrul acțiunii: nu foarte multă, care să devina fără sens, dar nici deloc.

· Conexiunea emoțională

                 Fă-i pe cititori să le pese de personajul principal și de povestea acestuia. Totuși, ai grijă să nu faci din el o tragedie lipsită de credibilitate și nici perfecțiunea întruchipată. Arată, nu spune* - este o metodă esențială în primul capitol. Concentrează-te pe crearea unui sentiment de empatie prin limbajul corpului, acțiuni, emoții și gânduri, și mai ales printr-un dialog puternic. Nu-ți plictisi cititorii cu grupuri mari de personaje sau prea multă descriere.

· Misterul

               Să nu iți fie teamă să sfărâmi și să cutremuri lumea cititorului - să primești întrebări de la cititorii tăi, ajută la crearea unei conexiuni mai puternice cu povestea. Începând cu un dialog sau chiar în mijlocul unei scene, fă cititorii sa se gândească la ceea ce urmează să se întâmple, la modul în care personajele au ajuns în acel loc și ce se va întâmpla în continuare. Rămâi concentrat pe ceea ce se întamplă în acel moment, dar pune detalii și indicii subtile. E important totuși să știi în mare unde ai vrea să ajungi pentru a-ți pregăti premisele așa cum se cuvine.

               Atenție, misterul nu se creează prin faptul că la finalul capitolului începi o scenă sau o replică și te oprești în mijloc cu trei puncte de suspensie. Acela nu e mister și nici suspans, e dovada că nu ai habar ce faci.

· Orientarea

               Am pus acest detaliu ultimul pe listă, chiar dacă este de fapt funcția principală a unui prim capitol, mai ales că scriitorii au tendința de a se lăsa duși de val la acest aspect. Nimic nu este mai rău decât începerea unei cărți noi și senzația de confuzie. În primele pagini ale unui roman, ajută-ți cititorii sa se orienteze. Prezintă protagonistul și alte câteva personaje importante. Oferă numai informațiile necesare ca cititorul să poată spune când și unde are loc povestea, cine este acolo, ce se întâmplă, și de ce este important.

 De unde și cu cine să începi:

Poate fi dificil aflarea exactă a evenimentului potrivit pentru a începe și cine ar trebui să fie inclus în aceste prime pagini. Așa că sperăm să fim de ajutor aici.

· Când în poveste începe cu adevărat acțiunea?

               Dă-te un pas înapoi. Rămâi acolo puțin și privește în ansamblu. Începe de acolo. Asta le oferă cititorilor șansa de a obține orientarea de care vorbeam, înainte ca iadul să se dezlănțuie. Dar nu te îndepărta prea mult de acțiunea propriu-zisă așa încat să se plictisească asteptând ca ceva să se intample.

· Cine este implicat în intriga principală?

               Ori de câte ori este posibil, adu în scenă - sau cel puțin menționează - unul sau două personaje importante, înafară de protagonist. Personaje care vor fi importante pentru poveste, mai târziu. Dar limitează-te la câteva personaje, așa nu va deveni prea aglomerat și confuz. Gândește-te că cititorul nu trebuie să stea cu arborele genealogic al personajelor tale în față de fiecare dată când citește. 

· Elemente ce reprezintă un mare NU pentru povestea ta:

1. Prea multă descriere: Da, vrem să știm din ce material e făcută cămașa, dar nu avem nevoie de câteva paragrafe numai pentru asta. Ai grijă să nu pierzi copacul din vedere din cauza ramurilor.

2. Flashback-uri: Nu! Nu! Nu! Și mai ales nu anunțate cu surle și trâmbițe. Nici de italic nu ai nevoie. Flashback-urile prezintă-le nu sub forma unor amintiri seci, ci a unor elemente care au influențat personajul. Arată-ne ce-a fost și ce-a ajuns. De ce e importantă amintirea aceea. Nu trânti lucruri fără valoare în poveste.

3. Introduceri personale asemănătoare intrărilor din jurnalul unui copil de gimnaziu. Niciodată (și prin asta vreau să spun ABSOLUT NICIODATĂ) nu începe cu "Bună, numele meu este Anna si am 17 ani..." Unde e misterul? Unde e valoarea scrierii tale dacă tu îmi spui în loc să îmi arăți? Cehov spunea așa: „Nu-mi spune că luna strălucește. Arată-mi sclipirea ei într-un ciob de sticlă spartă." (n.n. De aici pornește metoda mai sus-numită Arată, nu spune)

4. Cliseele: vreme, dimineți, înmormântări, prima zi, vise. Evită pe cât de mult poți să începi primul capitol al lucrării tale cu vreunul din aceste clișee.