De la scriitor la scriitor

Eroi și răufăcători

Astăzi vorbim despre personaje. Dap, din nou. Pentru a scrie o poveste reușită și captivantă, trebuie să înțelegi cteva lucruri importante. Și astea sunt: a) rolurile pe care le joacă eroul și răufăcatorul, și b) de ce ai nevoie pentru a le face să funcționeze.

Și-acum hai să le luăm pe rând.

Rolul protagonistului

A scrie o poveste înseamnă a împărtăși o experiență, deci trebuie să decizi a cui este povestea și a cui experiență o vei împărtăși. Eroul este personajul în jurul căruia se centrează povestea. El sau ea îi oferă cititiorului un punct de acces, permițându-i să trăiască întâmplări din punctul lui/ei de vedere. Ceea ce e de dorit în locul unui spectator neutru. Deci personajul principal în sine este o invitație la acțiunea lucrării tale. Este această invitație scrisă îndeajuns de curat, de clar și de frumos încât cititorul să o accepte?

Gândește-te la povestea ta ca la traseul unui montagne russe - are urcușuri și coborâșuri, răsuciri și întorsături, și poate câteva spirale care să ne întoarcă stomacul pe dos. Eroul tău este vehiculul montagne-russe-ului; cititorul intră pentru emoțiile transmise. Dacă nu permiți cititorilor să fie aproape de erou, atunci vor fi doar niște persoane care stau la rând să privească montagne-russe-ul deplasându-se la distanță, netrăind ei înșiși adrenalina.

Și acum intrăm în laborator pentru a da viață eroului ideal: ceva dulce, ceva acrișor și ceva fermecător și apoi încă ceva. Exact de patru ingrediente vom vorbi azi.

1. Scopul

Scopul eroului tău conduce povestea. Ce își dorește? Ce încearcă să obțină? Momentul în care eroul pornește la drum pentru a obține ceea ce își dorește reprezintă intriga. Dacă eroul tău nu are un țel, povestea ta nu are direcție. De fapt, nu ai poveste. Scopul unifică evenimentele și le dă un rost. Dacă nu știi ce încearcă să realizeze eroul tău, nu vei fi în stare să creezi un conflict captivant care să stea în calea sa. Nici nu te gândi să te apuci să scrii o poveste până nu ai detaliul ăsta stabilit clar. Dar da, scopul oricărui personaj se poate schimba pe parcursul acțiunii. Totuși, nu în fiecare capitol.

2. Aprecierea

Una dintre cele mai importante părți ale creării unui erou este să-ți determini cititorii să-l aprecieze. Nu citim o carte cu peste două sute de pagini despre un erou pe care îl urâm. Nu contează cât de uimitor este subiectul, dacă nu ne place eroul, nu ne interesează dacă își duce sau nu țelurile la împlinire. Ăsta e sfârșitul romanului tău.

Atenție! Nu mă refer aici la lucrările în care personajul principal este personajul negativ. Aici prea rar poate fi acest personaj plăcut de către cititori. Dar vom vorbi la un moment dat și despre asta.

3. Realismul

Aici revenim la ceea ce am discutat în capitolele anterioare. Pentru afișarea eroului în ipostaza unei persoane reale, trebuie să-i dai defecte, calități, o personalitate, un trecut, etc. Cea mai mare greșeală făcută de scriitorii începători este un erou prea puternic sau perfect. Eroul tău are nevoie de defecte și de slăbiciuni ca să pară uman. Dacă este chipeș, perfect, super inteligent, și poate să se bată ca un ninja formidabil, cititorii nu se vor putea identifica cu el. Noi, ca oameni, în general, simpatizăm mai mult personajele imperfecte decat cele perfecte, acestea fiind întotdeauna mult mai interesante. Și nu doar atât, un personaj cu defecte este adese o reflexie a firii umane, deci o personalitate în care te regăsești.

4. Schimbarea

Cei mai mulți scriitori începători sunt atât de concentrați asupra trecerii eroului prin „acțiunea" externă încât tind să uite de cea internă. Dar schimbarea este o parte importantă a unei lecturi satisfăcătoare. Eroul ar trebui să fie diferit într-o anumită măsură de cum era la început. Dacă era bogat, fricos și plin de prejudecăți în prima pagină, iar la sfârșit este la fel, atunci avem o problemă. Când oamenii trec prin experiențe mari în viața reală, acestea îi schimbă. Trebuie să reflectezi la acest lucru în povestea ta. Fiecare zi ne schimbă într-un fel sau altul chiar dacă schimbarea nu se vede imediat. Iar experiențele majore fac schimbări vizibile.

Rolul antagonistului

Rolul principal al răufăcătorului tău este să furnizeze un conflict pentru povestea ta. Orice și-ar dori eroul tău, antagonistul ar trebui să-i stea în cale. De fapt, acesta își dorește (sau ar trebui să își dorească ) exact opusul la ceea ce râvnește protagonistul. Ambele forțe încearcă din greu să obțină ce vor și, în cele din urmă, se ciocnesc.

Eroul vrea să salveze orașul. Răufăcătorul vrea să-l distrugă. Eroul vrea să elimine obiectul puterii răufăcătorului. Cel din urmă vrea să-l protejeze. Eroul vrea să răstoarne domnia dușmanului său. Răufăcătorul, în schimb, dorește să-i nimicească rebeliunea.

Povestea ta se referă la disputa dintre aceste două personaje. Ne arată încercarea eroului de a-și atinge țelul, a antagonistul de a-l opri și, la final, cine câștigă.

Exact ca în rețeta pentru erou, sunt 4 ingrediente primare de care ai nevoie pentru a crea un antagonist de succes: Scop, Dispreț, Realism si Credibilitate.

1. Scopul

La fel ca în cazul eroului, antagonistul are nevoie de un scop. Trebuie să te gândești la ce vrea și de ce. Este puțin probabil să încerce să cucerească lumea și orașul New York „doar pentru că e rău" sau „pentru că așa vrea". Trebuie să aibă un motiv care să justifice toate problemele prin care trece sau pe care le creează. DAR, scopul lui trebuie să se opună celui al eroului, pentru a crea conflict.

2. Disprețul

În timp ce ai nevoie de apreciere pentru erou, cu răufăcătorul ai nevoie exact de opusul aprecierii.

Cititorii trebuie să-l disprețuiască și să se teamă de el pentru a participa la cursa montagne-russe-ului; altfel nu va fi satisfăcător când eroul îl va învinge în sfârșit. Dar nu ne spune doar prin cuvinte că este rău - arată-ne prin faptele și vorbele sale. Fă-l dezagreabil, dar fă-l îndeajuns de puternic și îndeajuns de slab încât lupta finală să nu pară o joacă de copil.

3. Realism

Pentru ca cititorilor să le fie frică de antagonist, trebuie să pară real. Asta înseamnă să-i dai puncte forte, defecte, un trecut, etc., exact cum ai făcut cu protagonistul. Cea mai mare greșeală pe care o fac debutanții cu răufăcătorii lor este partea prea malefică. În realitate, oamenii nu sunt așa, albi sau negri. Trebuie să-ți faci răufăcătorul (și eroul) mai gri, oferindu-le un amestec egal de calități și defecte.

Cred că toți o să recunoașteți aceste personaje: Eroina inocentă, super inteligentă și frumoasă de-ți pică falca și dușmanca ei, blonda botoxată, siliconată, proastă ca noaptea, rea ca fierea, etc., etc. Nu-i așa? Tocmai de-asta vorbim și despre credibilitate.

4. Credibilitate

Antagonistul este sursa principală de conflict din poveste, deci, în același timp, o imensă sursă de tensiune. Iți dorești ca cititorii să se întrebe dacă eroul va câștiga - dacă lucrurile par prea ușoare, aceștia vor crede că știu răspunsul și nu vor mai întoarce paginile. Așadar, trebuie să creezi un antagonist puternic care își susține amenințările, încât cititorii să știe că acesta e serios. Și, cel mai important, este necesar ca eroul să piardă câteva bătălii, pentru a menține cititorii neliniștiți.

M-am făcut înțeleasă? Eu sper că da. Sper ca voi vedea conflicte mai interesante decât lupta pentru atenția băiatului-bomboană. Ce ziceți? Încercați?