De la scriitor la scriitor

Câteva cuvinte despre prologuri

               Scriitorilor le face o mare plăcere să scrie prologuri, epiloguri si flash-back-uri. Cititorii urăsc să le citească. Dacă insiști să le scrii, asigură-te că știi când, unde și cum le scrii.

                Pentru că am observat că multă lume le încurcă, am să clarific de acum: prologul se scrie la începutul lucrării, iar epilogul se scrie în încheiere.

               Sunt multe părți ale unui roman - scene de început, scene de umplutură, puncte culminante, scene lacrimogene, sau de-a dreptul comice. Dar nici o parte nu e la fel de urâtă de cititori, agenți și editori cum e prologul. 

Deci... fără presiune, nu?

De ce ar trebui să renunți la prolog?

                 Dacă, spre exemplu, în prolog te-ai decis să descrii satul natal al lui Cutărică și te apuci să vorbești despre fauna, flora și toate încrengăturile sociale din satul respectiv, vei pierde cititorul. Iar dacă între toate acele rădăcini plictisitoare vei strecura un detaliu de importanță majoră... cititorul îl va rata cu siguranță. Iar asta va crea confuzie. De asemenea, mulți „scriitori" obișnuiesc să dea informații cu tona încă din prolog. Nu, universul creat de tine, legile după care funcționează și toate detaliile, nu trebuie scrise în prolog. 

                 O să încerc să creez o imagine care multora o să li se pară nepotrivită, dar sper să înțelegeți unde bat. Ne-o imaginăm pe Becky. Becky e înaltă, suplă, curbată peste tot pe unde trebuie și poartă o fustiță mini. Acum Becky, vrea să ne arate ce are sub fustiță. Nu o să-și ridice brusc fusta în cap. Mai întâi o să ne tachineze jucăndu-se cu tivul fustei. Abia după ce ochii noștri se vor lipi de tiv ca ciulinele de pantaloni, și vom începe să respirăm sacadat din cauza tensiunii, va ridica materialul. Tot câte un milimetru, până vom vedea ce are sub fustă. (Chiloței cu mânecuță - voi la ce vă gandeați?) 

                 Capisci?

                   Oricum, principalul motiv pentru care ar trebui să renunți la prolog, în majoritatea cazurilor, este pentru că pur și simplu nu e necesar. Așa cum sper că ați înțeles deja din exemplul cu Becky, fundalul istoric, introducerea elementelor esențiale, caracterizările personajelor... se fac cel mai bine, încetul cu încetul de-a lungul romanului.  

                Ca o regulă generală - pentru a știi dacă prologul tău își are rostul - întreabă-te: Este absolut necesar să scriu asta aici? N-aș putea include detaliul ăsta în primul/al doilea capitol și să ma joc acolo puțin cu cuvintele? 

Deci te-ai decis totuși să scrii prologul?

                E destul de clar că prologul și scrierea lui variază de la scriitor la scriitor, de la gen la gen, etc. Spre exemplu, unii vor scrie în prolog o scenă importantă, dar care nu ar putea fi introdusă nicăieri altundeva. Alții vor scrie o scenă mică sau vor descrie locul pentru a putea stabili de la început tonul, limbajul și stilul lucrării (pentru că până la urmă, acesta este rolul prologului, de a introduce cititorul în atmosfera descrisă în roman)

                Scena care constituie prologul:

1. Poate să fi avut loc cu mult timp înaintea acțiunii propriu-zise a romanului.

2. Poate să fie scena cu care se încheie romanul - transformând astfel întreaga acțiune într-un flash-back uriaș.

3. Poate fi scrisă dintr-un punct de vedere ce nu va mai fi folosit niciodată în cadrul romanului.

4. Poate fi un scurt rezumat al romanului, fără dezvăluirile menite să țină cititorul cu cartea în mână.

               Prologul trebuie să aibă un impact puternic. Fă-l interesant! Ceea ce îți dorești e să prinzi cititorul și să-l faci să își dorească să citească mai departe. Scena cu care începe romanul si prologul trebuie să fie de sine stătătoare. Să nu cumva să crezi că daca l-ai captivat pe cititor în prolog, în primul capitol ai voie să îl plictisești. Va trebui să te gandești la fiecare capitol ca la o povestire scurtă, separat de celelate capitole cu o mică excepție: conflictul nu se rezolvă decât la final.

                Fă-l scurt! Nu vrei ca prologul să ocupe un sfert din carte. Nu da prea multe detalii. În același timp, fii foarte atent la detalii. Daca romanul tău este despre o crimă odioasă petrecută în orașul Charleston, nu fă glume în prolog. Atenție la starea pe care vrei să i-o induci cititorului. Când ești nehotărât, citește prologurile altor autori (Nu de pe Wattpad!). Sunt multe stiluri și mereu poți învăța ceva nou. 

                 În concluzie, fii mereu atent. Un prolog bine scris poate fi cireașa de pe tort, de care aveai nevoie. Și în același timp, un prolog plictisitor e lopata de mocirlă de care - cu siguranță - nu ai nevoie. Decât să te încurce, mai bine scoate-l. Nu o să deranjeze pe nimeni.

Multă inspirație și la prologuri cât mai puține, dar minunat scrise!