De la scriitor la scriitor

Bolile mintale si ficțiunea

Sau: Cât de departe poți să mergi

Atenție: Articolul este scris pe baza informațiilor date de Kathleen S. Allen, medic psihiatru și scriitor. Anumite informații, în special cele legate de sistemul sanitar, nu corespund celor din România.   

Un asistent medical evaluează pacienții,  poate pune diagnostice, prescrie medicația și dacă e necesar educă pacienții și aparținătorii în legătură cu problemele de sănătate mintală.  Bolile mintale există. Și nu doar în cărți. De la ușoare tulburări de anxietate până episoade psihotice: bipolaritate, schizofrenie sau depresie.  Am tratat, spune Kathleen, pacienți cu tendințe suicidale, oameni care au încercat să-și ia viața sau chiar pacienți sub tratament cu electroșocuri (și nu, nu e la fel ca în Zbor deasupra unui cuib de cuci.), dar și pacienți ai căror probleme medicale păreau probleme mintale inițial. Se întămplă și așa ceva.

Cu toții cred ca am întâlnit, și nu doar pe Wattpad, dar mai ales aici, cărți cu personaje bolnave mintal. E plin Wattpadul de depresivi care intră în comă, de bipolari, de obsesivi-compulsivi sau chiar schizofrenici care, culmea, se mai și vindecă. Iar asta nu e tot. Am găsit descrieri de profil: „Depresiv" sau „Am 12 ani și sunt bipolar." Cei care suferă cu adevărat de astfel de probleme, nu vor striga niciodată în gura mare. Dragii mei, hai să luăm mai în serios lucrurile astea. Nu-i de glumă cu așa ceva. În plus cei care suferă cu adevărat, își vor pierde credibilitatea. Dacă tot scriem despre astfel de oameni, atunci să o facem cum trebuie. 

Câteva lucruri despre bolile mintale:

1. Dacă suferă de depresie, asta nu înseamnă că personajul nu se mai poate distra, nu mai poate să râdă sau devine antisocial. Personajul tău poate să facă toate aceste lucruri și să fie totuși depresiv. Un lucru care mă scoate din sărite de fiecare dată, e când văd expresia „suferă de depresie pentru că ...". Personajul tău nu este depresiv. Este trist, îndurerat, supărat, necăjit, deprimat (deprimare =/= depresie), abătut, sau oricum vrei tu, dar dacă nu a fost evaluat și diagnosticat ca suferind de depresie, atunci nu afirma așa ceva despre personajul tău.

2. Tulburarea bipolară sau psihoza maniaco-depresivă (PMD) se caracterizează printr-o alternanță de stări depresive și de exaltare. Un personaj ce suferă de tulburare bipolară poate avea episoade maniacale sau nu neapărat. Poate suferi de depresie severă sau ușoară. Tulburarea bipolară are o gamă foarte variată de simptome. Nu confundați tulburarea bipolară cu nehotărea, fățărnicia sau chiar cu personalitatea dublă/multiplă.

3. Nici un personaj care suferă de tulburare de identitate disociativă (personalitate multiplă) nu ar ucide pe cineva atunci când sunt într-una din stările alter-ego decât dacă personalitatea de bază ar ucide. De asemenea. personajul tău nu ar avea amnezie după uciderea cuiva. Această tulburare este rară (unele cadre medicale nici măcar nu cred că există), deci fii foarte atent dacă vorbești despre așa ceva.

4. Dacă cineva vorbește despre sinucidere nu înseamnă că personajul care ascultă a fost împins spre sinucidere în urma discuției respective. Era deja în mintea lui. (În limbaj mai sofisticat: sinugicașilor nu li se înoculează ideea de suicid dintr-o simplă discuție, ci undeva exista o predispoziție spre așa ceva, predispoziție numită de Freud „instinctul morții" sau thanatos ). De asemenea, ca regulă generală cineva care se taie/automutilează nu este sinucigaș și nicidecum nu o face pentru atenție, dimpotrivă, va încerca mereu să ascundă semnele.

5. Personajele nu se opresc din a auzi voci atunci când au un episod psihotic, dupa ce au luat un medicament anti-psihotic. De fapt, uneori, vocile nu se opresc deloc. Acest proces poate dura săptămâni sau luni. Fă diferența dintre o halucinație (percep lucruri care nu sunt acolo) și o iluzie (percep în mod eronat lucruri care sunt acolo). Sunt două lucruri complet diferite. Atunci când oamenii au halucinații ei nu doar văd lucruri care nu sunt acolo, ei pot și auzi sau mirosi lucruri care nu sunt acolo. Iar dacă sunt într-un episod psihotic, e dificil, dacă nu chiar imposibil să „funcționeze" în viața lor de zi cu zi, să meargă la școală sau la locul de muncă sau să mențină o relație romantică sau de orice fel. Pacienții psihotici nu sunt periculoși. Există excepții? Bineînțeles, iar despre aceste excepții auzim de obicei la știri.

6. Medicamentele anti-depresive nu schimbă personalitatea. Ele permit personajelor să acționeze cât mai aproape de normalitate în viața lor de zi cu zi. Unele medicamente au efecte secundare mai rele decât altele, dar în cărți fie nu sunt precizate niciodată aceste efecte secundare, fie dăm de personaje care suferă de pe urma acestor efecte secundare timp de o zi. Efectele secundare cele mai întâlnite sunt: erupțiile cutanate, urticaria sau greutăți la respirație, iar acestea dispar în termen de trei până la cinci zile. Unele efecte adverse durează mai mult, iar atunci, cel mai bine este să se consulte un medic profesionist. De obicei durează între 6 și 8 săptămâni pentru anti-depresive să-și facă efectul, dar sunt și medicamente ce lucrează mai repede. 

7. Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC sau OCD) nu este amuzantă. Pacienții cu această tulburare urăsc că trebuie să verifice lucrurile din nou și din nou, nu e amuzant sau drăguț, motiv pentru care nu am putut să ma uit la Monk și nici nu îl recomand (serial-comedie cu un polițist ce suferă de TOC și intră din bucluc în bucluc). Poate un personaj să aibă o formă ușoară de TOC sau doar tendințe obsesiv-compulsive? Da, dar aceasta nu înseamnă că are TOC. Dacă verifică de două ori dacă a încuiat ușa sau dacă a lăsat fierul în priză, sau focul pornit nu înseamnă că suferă de TOC. 

8. Dacă aude voci, personajul tău ar putea fi schizofrenic, sau ar putea însemna că  are un episod de tulburare bipolară sau poate suferă de depresie severă. Unele medicamente (nu cele psihiatrice) pot provoca psihoze, la fel și unele medicamente de agrement (droguri). Unele boli medicale pot provoca, de asemenea, depresie, de aceea este important pentru tine, ca scriitor să știi bine despre ce vorbești înainte de a scrie despre asta.

Concluzie

Ce vreau să spun e: informează-te. Dacă ai dubii, mai bine pune mâna pe telefon și sună un cadru medical decât să scrii prostii. Personal am făcut asta chiar în primul an pe Wattpad. Ajută mult. Te ajută pe tine și îi ajută pe cei care citesc. Doar știm cu toții că e plină lumea de naivi care sunt în stare să creadă și să pună în aplicare orice zvon găsesc pe internet. Câte leacuri n-au fost găsite pe internet pentru cancer, și totuși mor zilnic aproximativ 14 milioane de bolnavi de cancer.

În plus, există DMS-IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) o carte cu codurile, denumirile și explicațiile fiecărei boli mintale întâlnite până acum. Carte pe care medicii psihiatri o folosesc pentru a pune diagnosticele. Da, e în engleză, dar dacă tot scrieți despre o boală mintală, atâta efort puteți depune și voi ca să vă informați înainte de a scrie (ultimul link sau le găsiți pe Wikipedia)

Mai jos aveți câteva linkuri folositoare (toate în engleză) pe care ar fi fain dacă le-ați folosi înainte de a scrie. 

http://www.nami.org/Learn-More/Mental-Health-Conditions

http://www.mentalhealth.gov/basics/myths-facts/

http://www.depressioncenter.org/

http://www.who.int/features/factfiles/mental_health/mental_health_facts/en/

https://en.wikipedia.org/wiki/DSM-IV_codes#Learning_disorders

Articolul abia dacă zgârie suprafața subiectului despre care am vorbit, dar sper totuși că v-am fost de folos și nu o să mai văd tot câte un bipolar și un depresiv, sau fete ce intră în comă după câteva zile de „depresie" din cauza unui băiat idiot, ori duplicate Dexter sau mai știu eu ce. Spor la scris și la cât mai puțini bolnavi mintal.