II

48 4 1
                                    

II-Răzbunarea e colorată

Rachel

După umilința pe care am încasat-o ieri, am decis că e timpul să ripostez și să nu mă las călcată în picioare, mai ales de o blondă falsă plină de operații estetice și acid în toate părțile corpului. Merg furioasă pe coridor încercând să ajung la dulap. Formez combinația iar când să îl deschid, Lucile mi-l închide în nas, aproape prinzându-mi degetele. Se uită la mine cu superioritate probabil încercând să mă intimiteze sau ceva.

" O Racquel, ce bine îți stă părul astăzi! Te-ai aranjat special pentru Finn? Ei bine uite că dacă el nu ar fi fost beat nici atenție nu ți-ar fi dat, așa că stai departe de el sau altfel îți va părea rău. "

Spune si pleacă, dându-mi cu părul, pardon extensiile peste ochi. Cine se crede nesuferita asta? Ei bine, lasă că am eu ac de cojocul ei. Îmi iau lucrurile și mă duc la prima oră. Mă așez ca de obicei lângă Johnny, salutându-l politicos.

" Știi, Rachel, trebuie să-ți spun ceva important. Eu ... "

" Rachel, Johnny, aveți ceva să împărtășiți cu clasa? " Spune doamna Fitzgerald iritată de conversația noastră. Și așa e surdă, nu văd cu ce ar încomoda-o. Doamna Fitzgerald nu e o femeie rea. La cei șaizeci și unu de ani ai săi încă se tine pe picioare. E cam uitucă și puțin cam surdă dar în rest e o persoană bună. Odată cum ora s-a sfârșit, mă duc spre cantină. Tamara stătea la masă iar când să mă alătur ei, Lucile împreună cu armata ei de pițipoance trec pe lângă mine. Lucile mă apucă de mână și toarnă paharul plin cu suc de rodii pe mine. Dau cu mâna pe haine în încercarea mea eșuată de a-l șterge dar nu observ că aproape mă dezbrăcam. Sânii îmi ies în evidență, întărindumi-se sfârcurile.

" Prost moment de a nu-mi lua sutien. " Mă cert pe mine însămi cu voce tare atrăgând și câteva chicote.

Zeci de perechi de ochi erau ațintite spre sânii mei acum. Finn apare de nicăieri și mă acoperă cu jacheta sa. Îi multumesc subtil iar el nu spune nimic. Lucile se uită înfuriată la mine de parcă ar vrea să mă mănânce. Apuc farfuria cu paste a Tamarei și iau o mână zdravană. Mă uit la Lucile iar apoi arunc pastele fix pe fața ei. Se șterge ca o pisică cu dosul palmelor și bate cu piciorul furioasă în pământ.

" Finn, tu ai de gând să stai și să te uiți cum sunt umiliă în public? " Spune aceasta cu vocea sa de papagal iar Finn doar dă din umeri. Lucile se apropie de mine și își izbește palma de obrazul meu.

Un lucru e cert : Lucile e frumoasă dar are niște mâini de gorilă, probabil mai mari decât ale lui Finn.

Lcrimile nu evită să apară dar la cât de obosită sunt le las să cadă. Un zâmbet victorios îi apare pe buze întorcându-se către Finn. Finn refuză să se uite la ea, îndepărtându-i mâna de pe brațul său. Las capul în jos și plâng în tăcere. M-am săturat de școala asta. Vreau înapoi în California!

" Lucile, chiar dacă ești supărată pe ea, nu merită asta. Nu ti-a greșit cu nimic. Eram beți și atât. " Spune și pleacă. Lucile îmi aruncă o ultimă privire urâtă și se îndepărtează.

**

" Trebuie să ne răzbunăm cumva. " Spune Tamara frecându-și bărbia în încercarea ei eșuată de a părea inteligentă.

" Știi, chiar nu vreau să mă răzbun. Nu vreau să fiu ca ea. " Îi spun sincer Tamarei. Oricât de rea și de crudă ar fi Lucile, știu că se simte amenințată. Și eu aș face la fel dacă aș fi în locul ei .

Unforgettable Where stories live. Discover now