VI

33 2 0
                                    

Capitolul VI- Gelozie la nivel maxim și priviri urâcioase

Rachel

Înapoiez testul domnului Morris și aștept să sune clopoțelul. Mai sunt câteva minute până la schimbul dintre ore și abea aștept să ies din camera asta. Majoritatea orei am vorbit cu Sam povestind tot felul de lucruri care m-au făcut să zâmbesc cu gura pâna la urechi dar privirile înțepătoare ale lui Finn și ale lui Johnny, dar mai ales ale lui Finn, m-au făcut de fiecare dată să mă simt incomod. Dacă continuă să se uite așa la mine, vena aceea care i se zbate pe frunte riscă să bubuie.

Nu înteleg! Dacă nu am însemnat niciodată nimic pentru ei, de ce se comporta ca doi copii de cinci ani care sunt geloși din cauză că fata de care le place împarte bomboanele cu alt băiețaș? Vor să arate că le pare rău, că regretă ce au făcut? Ei bine, orice ar încerca ei să facă nu mă interesează.

Imediat cum ora s-a terminat, mi-am luat rucsacul și am ieșit afară. Mă așez la o masă iar Sam mi se alătură. Câteva mese distanță stă " Quartetul Cetra " : Finn, Johnny, Lucile și cine mama naibii e tipa de lângă Johnny? Rachel Stewart, nu e timpul să faci pe geloasa acum. Johnny e liber să facă ce vrea, la fel și tu.

" Deci, ce spui: Ieșim mâine seară? " Vorbește gura mea mare înainte ca rotițele să se învârtă. Bravo Rach, nu numai că te vei alege cu un refuz dar și cu un friendzone de toată frumusețea. Dacă e gay? Dacă are iubită? Rachel nu mai strica totul!

" Mi-ar plăcea. " Spune Sam zâmbind. Hm, poate că gura mea are dreptate uneori. Sunetul clopoțelului se aude semn că pauza s-a terminat. Mă ridic de la masă și îmi iau geanta. Sam își înconjoară brațele în jurul umerilor mei și ne îndreptăm spre clasă. Trecem pe lângă masa " Quartetului Cetra " , atrăgând priviri care mai de care mai ciudate : de la uimire până la priviri pătrunzătoare precum niște săgeți din partea lui Johnny și a lui Finn. Având ore diferite, Sam mă conduce spre clasa mea. Îi mulțumesc și îl sărut pe obraz. Ne luăm la revedere și intru în clasă. Mă așez la locul meu și îl văd pe Finn venind spre mine. Vrând să se așeze, locul îi este furat de către... Stai pe el cum îl chema?

" Bună " Mă salută și își aruncă cărțile pe masă. Se face comod, scoțându-și telefonul din buzunar.Își odihnește picioarele pe bancă, dându-mi câteva caiete jos. Se uită pentru un moment la mine dar își revinde asumându-și privirea de necioplit.

" Ridică-le. Acum " Îi spun cu un ton dur dar el se uită la mine.

" Ce? " Spune nedumerit iar apoi se uită jos. " Nu. N-am chef. " Răspunde calm ca și când el ar avea de ales.

" Tu mi le-ai dat jos, tu le ridici. " Îmi strâng brațele la piept și scot pieptul înafară.

" Arăt eu ca și când mi-ar păsa? Acum dispari, n-am chef să că cert cu tine. " Se pare că domnul arogant cu știe cu cine se pune. Iau primul lucru care mi-a picat la îndemână și i-l trântesc în cap, de data asta fiind penarul.

" Ești nebună? " Spune masându-și capul.

" Ridică-mi lucrurile de pe jos sau îți mai dau una. " Îi spun amenințător iar el se uită la mine tot mai înfumurat.

" Nu!" Spune și îi mai dau încă un penar în cap. " Auch! Femeie ție chiar îți lipsește o doagă! " Îmi replică el nervos.

" Hei! Ai grijă cum îi vorbești! " Spune Finn venind către noi. Perfect! Domnul Gelozilă intră în acțiune, pregătit să-și salveze fata. Păcat, nu sunt " fata " lui.

" Iar tu cine ești? " Îi răspune arogant lui Finn. Presimt că va ieși cu nasuri sparte. Adică, nu înțeleg. De ce se bagă Finn pentru mine?

Unforgettable Where stories live. Discover now