Sfântul și păcătoasa

Capitolul 3

După seara de noaptea trecută pot spune că am rămas cu un gust amar. Sunt pe cale să semnez un contract destul de avantajos, pentru mine, și tot o dată unul ce va avea niște urmări nu foarte plăcute pentru el. Termenii și condițiile sunt în regula, trebuie numai să semnez pe linia punctată.

Bat ritmatic stiloul de mobilier încercând să-mi astâmpăr starea de neliniște. Fiecare zgomot provocat, chiar și cel al mașinilor de pe stradă, îmi distrage atenția. Mai iau o gura de apă din paharul aflat pe măsuța de sticlă.

Ce poate să fie așa de rău?

Îmi fac curaj, iar din cauza unui avânt prea mare, semnez. Zeci de pagini și doar o semnătură. Strecor foile cu grijă în plicul oferit de avocat și îl sigilez, iar în mai puțin de o oră mă aflu în fața firmei. Datorită interesului scăzut, nu m-am deranjat să caut nici o informație cu privirea la activitatea acesteia. Uşile se deschid oferindu-mi acces spre biroul de informații.

-Bună ziua. Cu ce vă pot ajuta? tresare blonda din spatele biroului la vederea mea.

O blondă tipică. Fund mare, decolteul mai adânc ca niciodată, iar buzele roșii de parcă ar fi pus gura pe un fier încins, cât despre rochie, nu mai comentez. I se lipește de corp.

-Aș dori să-l văd pe domnul Walker. Urgent, îi răspund sec.

-Nu se poate, spune plictisită. Este ocupat.

-Eu zic să-l anunți că sunt aici. Maya Robinson și repede.

Cu un plescăit din buzele ridică receptorul.

-Maya Robinson insistă să vorbească cu domnul Walker, zice aruncându-mi o privire plină de dispreț. Sunteți așteptată în birou. Ultimul etaj.

Încerc să ignor tonul folosit și cu o rotire pe vârfuri mă îndrept către lift. Rochia neagră întoarce câteva priviri, iar părul lung și roșcat ce se varsă în bucle atent aranjate, nu face nimic altceva decât să-i înnebunească pe bărbați.

Chiar dacă am doar optesprezece ani, știu și eu cate ceva. Mereu am știut cum să-mi pun corpul în evidență. Mama mereu îmi spunea " O femeie e frumoasă, dar o rochie îi oferă eleganță". Și m-am bazat pe lucrul ăsta și tot așa am ajuns și miss boboc.

Uşile liftului se deschid, iar doi bărbați mi se alătură. O dată ușile închise cutia metalică își continuă drumul spre ultimul etaj. Câteva şuşoteli se aud slab indicând faptul că celor doi le place ceea ce văd.

Cui nu i-ar place? Știu, sunt modestă.

Clinchetul liftului răsună atenționându-mă că am ajuns la destinație. Pășesc în exteriorul liftului, dar îmi întorc capul pentru un scurt moment și le fac celor doi cu ochiul, apoi revin la ale mele. Două usi impunătoare se ivesc la sfârșitul holului.

-Domnul Walker vă așteaptă, murmură o brunetă.

Îi zâmbesc slab mulțumindu-i. Față de cealaltă făptură de la parter, ea este cu mult mai îmbrăcată. Decolteul nu stă să pocnească, iar sacoul și fusta neagră, nu denotă nimic altceva decât profesionalism.

-Nu te supăra, o opresc pentru două secunde.

-Da, doamnă. Vă pot ajuta cu ceva? întreabă netrădând nici o emoție.

-Tipa blondă de jos, încep și mă aprobă din cap. E prostituată?

-Nu, nu este! râde continuându-și drumul. Dar credeți-mă, și eu am întrebat același lucru când au angajat-o.