Sfântul și păcătoasa

Capitolul 10

   Ea ii vrea doar averea, iar eu am un contract de existenta caruia ea nu are nici cea mai vaga idee.  Asta imi ofera un avantaj destul de mare, nu? Nu-l cunosc pe Jace de mult timp, dar sincer il compatimesc avand in vedere ca s-a casatorit cu una dintre hienele acestei societati care  distrug fara doar si poate iluzia unei posibile salvari a iubirii.

    Daca eu ma culc cu el o las intr-o oarecare masura pe ea fara bani, asa merge chestia asta, corect? Asta inseamna ca joc un rol destul de important. Rol ce i-ar putea afecta ei linistea sufleteasca ca de cea trupeasca are grija amantul din cate am inteles de la Will.

-Situatia va sta altfel cand el se va intoarce, soptesc in barba.

      Ma rasucesc pe spate cand simt ca tricoul mult prea larg mi se lipeste de spate. Trag mai aproape punga cu alune, dar soneria imi distruge momentul de meditatie profunda. Ridic privirea spre usa care pare mult prea departe si cedez.

  O sa termine in curand. 

     Trec cateva minute, iar telefonul incepe sa sune distrugandu-mi "acoperirea". Strangand din ochii apuc telefonul si raspund ducandu-l la ureche. Expir frustrata si imediat rasuna vocea groasa a lui Jace.

-Deschide usa asta pana nu o sparg!

     Tonul folosit ma inspaimanta facandu-mi pielea de gaina. Trag aer in piept si cu telefonul la ureche ma apropii de usa. Imi lipesc palma de lemn privind prin micutul vizor ii vad chipul rosu.

-Haide! tipa in dreptul difuzorului si eu inghit in sec.

-Daca nu te calmezi, nu deschid! zic rupand tacerea la scurt timp. Imi trezesti vecinii!

-Daca nu vrei sa ai plangeri ar fi bine sa deschizi usa asta blestemata, ce zici?!

-Nu deschid nimic. Ti-am spus. Ori te calmezi ori sun la politie, tu alegi, murmur facand doi pasi in spate.

      Barbatul ajuns mult prea devreme din vacanta sa de cinci stele pare sa explodeze in orice moment. Dinamita pare sa fie minciuna in comparatie cu chipul acestuia. Respiratia greoaie a acestuia ce aude mai clar ca niciodata.

-Daca nu deschizi usa o sparg! amininta lovind lemnul cu pumnul.

-Eu n-am nici cea mai vaga idee de ce esti asa de nervos sau de ce ai sosit mai devreme decat trebuia, dar daca ai de gand sa spergi usa vei regreta singur. Iti spun! il avertizez pe cel din exterior.

     Mai fac doi pasi in spate cand acesta loveste din nou usa. Pentru o secunda pot sa jur ca s-a indepartat de usa de parca ar fi cedat, dar bufnitura ce a rasunat la mai putin de un minut imi dovedeste contrariul. Usa nici nu s-a clintit. Ma apropii si invart cheia in broasca. Aceasta se deschide singura fara ajutorul meu.

-Ti-am spus eu, spun dandu-mi ochii peste cap.

     Ma uit in jur. Nimic. Exceptie facand batrana de pe palier care mereu trebuie sa stie cine trece si cine pleaca prin deschizatura usii. Il apuc pe urias de par cu o mana si cu cealalta de sacou in incercarea mea de a-l tara in apartament. Cu chiu, cu vai reusesc si inchid usa la picioarele sale.

-Ma doare, mormaie cel aflat pe podea.

-Nu zau?! Asta au spus si ultimi mei hoti care au incercat sa intre in apartament, rad in timp ce umezesc un prosop cu apa rece. Haide ridica-te si pune-te pe canapea! Spune-mi ce cauti aici...

     Individul se ridica de pe podea si se tranteste in canapea. Se vaita mai rau ca o bunicuta aflata la ananghie, dar ce sa-i fac?!

-Ia asta.

      Ii ofer proposul umed si tavita cu cele cateva cuburi de gheata pentru a fi sigura ca nu se va trezi cu o noua "cladire" pe frunte si de parca ar fi un copil neajutorat scapa gheata jos.