Sfântul și păcătoasa

Capitolul 7

-Nu-mi vine să cred că fac asta, oftează continuând.

-Termini imediat ce naiba. Mai e puţin! şoptesc printre buze încurajându-l.

-Nu-mi vine să cred că mă masturbez în faţă ta. Serios acum!? Acceptam mai bine oralul...

Cu un scurt chicot mă ridic de lângă el doar pentru ai aruncă o scurtă privire.

Băiatul nu se joacă.Pardon, bărbatul. Ce nevasta are de la făcut să ajungă aşa?!

Mişcările celui din faţă mea devin mai apăsate, dar dure arătând momentul terminării.

-Te mai uiţi mult? mârâie bătând cu palmă locul de lângă el. Ar fii mai bine să mă ajuţi decât să te uiţi!

Ridic din umeri apropiindu-mă de acesta. Îmi reiau locul lângă el punându-mi mâna peste a lui. Ochii i se măresc o dată ce prind din zbor mişcarea ajungând să-l "rezolv" chiar eu. Se lasă pe spate, iar una dintre mâini îi alune în decolteul meu.

-Ce faci? îl întreb ridicându-mi o sprânceană. Jace?!

-Mă ajută, răspunde gâtuit strângându-mi unul dintre sâni în palmă.

-Poate pe ţine. Hormonii mei nu sunt dresaţi! replic plesnindu-l cu mâna liberă.

Se resemnează lăsându-se masat până la capăt. În cele din urmă termină, dar nu cum sperăm eu, sau el.

-Cine face curat acum? întreabă în doi peri trăgând fernoarul pantalonilor.

-Dacă mai devreme m-am uitat la ţine şi te-am ajutat, acum nici să nu te gândeşti. Spermă ta, tu cureţi. E simplu că bună ziua.

Acceptarea celui din faţă mea mă uimeşte peste măsură când cu un şerveţel scos de cine ştie unde începe să şteargă podeaua. O bubuitură zdravănă distruge linişte în care bărbatul avea grijă de urmele lăsate trezindu-ne la realitate.

-Dacă aflu că eşti cu un client inauntu ai zburat din localul meu, ai înţeles? urletul ameninţător a şefului îmi face pielea să se zburlească.

-Ce te face să crezi că sunt cu cineva? Mă schimb.

Replică mea pare să-l fi potolit pe bărbatul aflat la cea de-a două vârstă, dar nu pentru mult timp. Insistenţele sale îşi fac din nou simţită prezenţa devenind din ce în ce mai zgomotoase cu fiecare secundă.

-Deschide uşa asta blestemată, copila!

-Dacă te găseşte aici s-a zis cu jobul meu. Trebuie să te ascunzi! şoptesc disperată impingandu-l pe blond spre un manechin.

-Uşa! urlă de pe partea cealaltă burtosul dând doi pumni în uşa.

-Stai să-mi iau halatul! răspund scapandu-l pe cel din faţă mea de cămaşă. Pune-ţi astea şi stai emiscat! îi ordon luii Jace aşezându-i pe cap abajurul unei veioze şi o eşarfă cu puf.

Cu inima urcată în gât mă apropii de uşa pe care o deschid cu reţinere lăsându-l pe cel aflat în faţă cesteia să pătrundă în încăpere că taifunul. Priveşte fugitiv prin toată camera sperând că va găsi ceva. În ciuda faptului că "veioză" a prins un abdoment mult mai lucrat, nimic nu pare la locul sau.

-Ai scăpat de dată asta, mârâie ieşind pe uşa trântind-o.

Îmi lipesc spatele de textura lucioasă a uşii alunecând până la podea o dată ce am învârtit cheia în broască. Atât oftatul meu, cât şi cel produs de blond, au rolul de a umple camera brusc mult prea liniştită.