Sfântul și păcătoasa

Capitolul 9

  Trei zile mai târziu

       Încă nu mi-am revenit. Cât de inconştient poate fi un om?

-Şi aici vom poziţiona boxele ce ar trebui să echilibreze sunetul în sală, aţi înţeles? îmi atrage bărbatul atenţia bătând uşor cu degetele în masă.

   Îmi scutur capul cu lejeritate şi aprob zâmbind numai decât.

-Sună perfect! murmur convinsă şi îmi aplec privirea spre planşă colorată.

-Dacă am hotărât şi acest ultim amănunt, presupun că nu mai rămâne nimic de făcut.

-Şi acum ce propuneţi? întreb din senin.

-O cafea? rosteşte făcându-mă să-mi înalt o sprânceană curioasă.

         Cine se mai crede şi ăsta?!

     Tânărul asociat al lui Jace pare să fie intrigat de reacţia mea pufnind uşor într-un râs colorat. Îşi încheie cu o simplă mişcare primul nasture al sacoului negru pe care îl poartă.

-Cred că glumeşti?! şoptesc ridicându-mă brusc de pe scaunul tapiţat.

     Pornesc într-un mers elegant lăsându-mi tocurile să facă contact cu suprafaţă lucioasă a podelei. Numele îmi este pronunţat cu o joasă intensitate de către bărbatul ce încă se află pe scaunul său. Nabăgând în seamă spusele acestuia continui să înaintez pe hol până la lift unde apăs butonul.

-Oh, haide?! mârâi apăsând cu insistenţă.

-Nu cred că duritatea cu care apeşi butonul ăla va ajuta liftul să ajungă mai repede. Cel mai probabil îl va face să fugă, surâde brunetul din stânga mea.

     Şi asta de unde a mai apărut?

    Plescăi plictisită şi îmi aţintesc atenţia pe uşile metalice care ar trebui să se deschidă dintr-o secundă în altă. Îi simt privirea cu îmi zburleşte pielea.

-Ce vrei? marai întorcându-mă brusc.

     Un verde crud mă loveşte făcându-mi picioarele să se înmoaie preţ de câteva clipe. Nu mai mult. Braţul său tinde să mă cuprindă, dar mă feresc cu un gest bine calculat lipindu-mi spatele de metalul rece.

-Dă-te la o parte, rosteşte clar.

     Sprâncele mi se unesc într-o încercare de a înţelege dorința lui, dar după câteva momente de stat îmi dau seama. Uşile se deschid, iar eu cad uitând să mă susţin de ceva.

-La dracu'!? mormăi şi apuc bara lucioasă din interior. Ce stai şi te uiţi? Ajută-mă!

     Încercând să-şi stăpânească râsul cu greu bărbatul se apleacă imediat punându-şi ambele mâini pe o parte şi alta a mijlocului meu ridicându-mă cu uşurinţă. Revin pe propriile picioare cât ai zice "peste" şi încep să-mi şterg praful rămas pe şezut.

-Te ajut? surâde cel de lângă mine.

-Te tranşez? mormăi silenţios.

-Poftim?! Ai spus ceva? întreabă brusc, iar eu încremenesc.

-Ce? Nu. Ţi s-a părut, replic sec după puţin timp.

     Îmi trec degetele prin părul roşcat de câteva ori cât să pară mai aranjat, apoi îmi aţintesc privirea pe metalul rece.

       Necioplit arătos.

     Reflexia unui corp lucrat îmi stârneşte până şi cel mai mic gram de interes faţă de cel de lângă mine. Părul uşor ciufulit, dar aranjat şi barba perfectă îi ofereau un aer cât mai masculin întărit de parfumul înnebunitor pe care-l emană.