Sfântul și păcătoasa

Capitolul 6

-Ce? mârâim la unison întorcându-ne spre femeie.

Aceasta ne priveşte cruciş câteva secunde apoi trânteşte uşa făcându-se nezavuta.

Clar. Am traumatizat-o!

-Revenind, reia cel din faţă mea. Unde rămăsesem?

-Am rămas la: eu nu-mi deschid picioarele în faţă ăluia şi ţie ar fi bine să-ţi între asta în cap. Am semnat un contract mai ştii? mă răstesc la el.

-Contract sau nu, eu nu vreau să te aud după că-mi spui că te-am lăsat gravidă sau mai rău, că ţi-am dat HIV! zbiară zgaltaindu-mă de umeri.

-Ai HIV? Tu ai înnebunit? Cum să ai HIV şi să nu menţionezi asta în contract? Poate deja aveam mari fantezii cu ţine pe un iaht în Caraibe făcând cine ştie ce. Eşti nebun?

-Respiră! N-am nimic. Sunt sănătos tun, ca un cal, se bate el cu pumnul în piept.

-Nu cred că aşa era vorba, dar continuând. Nu m-am culcat cu ţine, ai înţeles? reiau pe acelaşi ton nervos.

-Şi de unde pot să ştiu eu asta? Care-i asigurarea mea? oftează frecandu-şi fruntea dezorientat.

-Nici una, dar ai auzit de încredere? Ce satisfacţie crezi tu că aş avea eu dacă la vârstă de optsprezece ani aş creşte un copil? Îţi zic eu, nici una! îi răspund vrând să ies peuşa dar sunt înşfăcată cât ai zice peste. Ce?

-M-am culcat sau nu cu ţine? repetă întrebarea cu care m-a înnebunit până acum.

-Cât de prost poţi fi? marai privindu-l în ochi.

-Doar răspunde-mi pentru numele Lui Dumnezeu, ce e aşa greu?

-Nu Jace! Nu te-ai culcat cu mine.

Acestea fiind spuse, părăsim cabinetul într-o linişte morbidă. Eu făcând tot posibilul să nu-l privesc, iar el evitând să mai scoată vreo vorba.

Poate ar fi fost mai bine să nu accept. Orgoliul costă, şi mult.

-Trage-ţi glugă pe cap şi da-ţi părul în faţă, mormăie înainte de a părăsi clădirea. Ai ocazia de a participa la prima ta "baie" de reporteri.

Aprob şi fac cum mi-a zis. Uşa se deschide, iar o mulţime de tipi cu camere sar pe noi. Blondul de lângă mine împinge mulţimea cu greu încercând să creeze un coridor.

-Această este amanta dumneavoastră?

La auzul întrebării trag mai mult de glugă refugiindu-mă la pieptul protector al bărbatului de lângă mine.

-Daţi-va la o parte! mârâie Jace încercând să se deplaseze prin gloată de oameni.

-Pare cam tânăra, constată unul dintre reporteri. Sunteţi pedofil?

Mai că mă bufneşte râsul când aud întrebarea, dar continuii să merg până când ajungem la maşină. Blondul îmi deshide portiera lăsându-mă să urc în autovehicul, apoi trânteşteportiera cu putere deplasându-se către marţea opusă a maşinii.

-Este o damă de companie domnule Jace? Veţi avea un mosternitor?

Impertinența de care dau dovadă mă uimeşte şi pe mine. Cum poţi judecă un om numai privindu-l, fără să-i ştii povestea cu adevărat?

-Nu-i bagă în seama, sunt nişte idioţi! mă calmează bărbatul pornind motorul maşinii.

Maşină pleacă din faţă clădiri. Reporterii fac poze peste poze luminând întreagă maşină, chiar în plină zi. Stau aplecată refuzând să mă las fotografiată de unul dintre bărbaţiicare nu mai au mult şi sar pe capotă.

-Haide o dată! strigă blondul lovind cu putere volanul.

Tresar speriată, apoi încep să mă joc cu degetele în poală când sunatul motorului turat sperie pe câţiva dintre oameni de afară. Mai mulţi se feresc, iar Jace accelerează cu puterepărăsind locul. O melodie liniştitoare umple interiorul maşinii.

-Nu eşti o damă de companie. Nu eşti nici femeia pe care o voi lasă gravidă din propriul amuzament.

Blondul rupe liniştea atrăgându-mi atenţia. Îmi întorc capul spre el, dar nu pentru mult timp. Cu ajutorul a două degete îmi îndepărtez glugă şi îmi aranjez părul evitându-i privirea cercetătoare.

-Ştiu. Mă poţi lasă la club. Vreau să repet unele mişcări, schimb subiectul dindicandu-i stradă opusă.

Aprobă cu un mormăit şi face dreapta. Nu după mult timp parchează maşină în faţă localului. Cobor din maşină lăsând portiera să se trântească, dar se pare că nu sunt singură. Jacemă urmează în de aproape.

-Ce tot faci? îl întreb privindu-l printre gene. N-ai treaba pe la birou?

-Dacă aş fi avut, în secundă asta nu stăteam în faţă ta. Vreau o pauză, iar locul asta pare mai liniştit pe timp de zi şi numai bun pentru o cafea.

Îmi răspunde ocolindu-mă.

Acum cine face pe supăratul?! Încep să regret din ce în ce mai mult alegerea făcută. Damă de companie? Moştenitor? Ce bazaconii urmează să mai scoată presă... Nu ştiu de ce, dar am un presentiment ciudat, totul este de abia la început.

Îmi las hainele pe spătaru scaunul şi mă schimb într-o pereche de colanţi şi un tricou mai lejer. Iau DC-ul ce are piesă din seară această şi i-l înmânez chelului ce are grijă de sunet, iar nu după mult timp melodia electrizantă începe să răsune în întreagă încăpere trezind la viaţă câţiva oameni aflaţi la mese, pe unii din mahmureală sau pe alţi din somn. Jace mai indiferent că niciodată stă la una dintre mesele din faţă scenii savurând spectacolul.

Cu fiecare pas sunt mai aproape de marginea scenii exersând mişcări care mai de care mai complicate sub ochii afaceristului. O piruetă, un salt şi o aterizare demnă de o gimnastă măpoziţionează deasupra bărbatului. Cafeaua cade. Ceaşcă albă de portenal se parge lăsând că lichidul negru, fierbinte, să se împrăştie pe podea.

Respiraţia i se taie, iar mâinile îi cad în mod involuntar pe coapsele mele.Tentaţia creşte, iar ispita este aproape, aşa se poate descrie ipostază în care de află marele om de afaceri Jace Walker.

-Cred că ţi-ai scăpat cafeaua, murmur ridicându-mă din poală acestuia.

-Iar eu cred că tu îmi eşti datoare cu una, replică sarcastic trăgându-mă înapoi. Asta şi o pereche nouă de pantaloni, pentru că ăştia nu mai ţin mult.

Nepricepand ceea ce vrea să zică, îmi aplec capul spre pantaloni acestuia. Buzele mi se strâng în mod automat într-o linie fină în încercarea mea eşuată de a mă abţine din ras.Poziţia incomodantă în care mă aflu, nu face nimic altceva decât să mă lase... să-l simt, tare şi puternic.

-Jace...

-Dacă te-ai ridicat, nu mai vorbesc cu tine! marai blondul la urechea mea de parcă ar fi un copil.

-Şi mă spui şi mamei te pomeneşti, surâd lăsându-mă peste el.

-Dacă vine cineva şi o să ne găsească în poziţia asta, ne da afară! adaugă aruncând o privire stânga-dreapta.

-Mai sunt doi beţivi şi barmanul care în câteva secunde va ieşi să fumeze ceva. Putem merge în cabina de schimb, e bine? oftez încercând cu greu să nu răbufnesc într-un rasnecontrolat.

Aprobă scurt din cap. Timp de câteva zeci de secunde mă fâstâcesc, iar Jace pare că nu mai rezistă mult. Mâinile sale par să-mi strâng coapsele din ce în ce mai tare determinându-măsă scâncesc.

-Ridică-te! murmur la urechea acestuia.

În secundă următoare uriaşul se ridică cu tot cu mine refuzând să mă lase jos. De parcă aş fi un pui de maimuţă, mă poartă înfăşurată în jurul sau ghidat de mine până la intrarea încabina.

-Doare, mormăi desfacandu-şi doi nasturi de la cămaşă.

-Şi ce să-ţi fac eu?! mă răstesc ocupând un loc pe măsuţă de machiaj.

-Nu ţi-am spus să faci nimic, doar ţi-am spus că doare. Atât.

Pe chipul sau se întipăreşte un zâmbet chinuit, ce-i drept, iar agitaţia îşi face simţită prezenţa o dată cu plimbarea necontrolată de care da dovadă.

-Parcă va trecea repede, mă încrunt făcându-l să se oprească. Gândeşte-te şi tu o o baba, ceva. Orice! Şi-ţi moare chefu'...

-Nu merge aşa de uşor cu mine, gâfâie aşezându-se pe canapeaua purpurie.

-Îmi pare rău pentru ţine atunci! murmur prinzându-mi părul într-o coadă de cal.

Ce faţă are?! Arată de parcă ar mânca lămâi, că nu mai zic de ghimbir. În alte circumstanţe aş găsi vreo soluţie, dar acum nu pot.

-Plângi? mă încrunt pentru a două oară observându-i lacrimile. Oh, Doamne!

-O să mor, oftează deschizându-şi şi ultimi nasturi.

De ce trebuia să ai un abdomen că asta, ha?!

Cobor de pe masă şi mă apropii de canapea. Îl privesc cu milă, iar el pe mine cu curiozitate. Expir zgomotos şi mă las asupra lui, dar nu înainte de a închide uşa.

-Ceea ce am de gând să fac nu încalcă nici unul dintre termenii şi condiţiile prezente în contract, deci să nu te aud că comentezi! i-o tăi înainte de a începe să protesteze şi mă las în genunchi începând să trag de cureaua din piele.

-Ai mai făcut aşa ceva? întreabă cu reţinere.

-Nu. Toate au un început. Ce poate să fie aşa de greu? răspund trăgând de betelia pantalonilor. Ce se întâmplă aici, aici rămâne!

-Opreşte-te! Oh, Doamne Maya, mârâie blondul băgându-şi mâna în părul meu.