Sfântul și păcătoasa

Capitolul 5

  Îmi aşez telefonul de textura moale a banchetei negre abandonându-l, apoi deschid portiera maşinii pornind spre locuită tinerei mele amante. Cu fiecare scară în plus respiraţia parcă mi se îngreunează din ce în ce mai tare în timp ce ritmul inimii se măreşte considerabil.

O înşel. Exact asta fac, îmi înşel soţia.

Mă apropii de uşa şi bat de două ori că în cele din urmă un ţipat scurt să mă anunţe că făptură roşcată se apropie. Inspir aer şi îmi îndrept spatele aşteptând.

-Ţi-a luat ceva, surâde fata când uşa este deschisă. Intră!

-Mulţumesc, murmur scurt păşind pragul. Drăguţ loc!

-Mersi. Urmează-mă...

Las sacoul pe braţul canapelei o dată ce am avut în living făcându-mă comod. Faţă dispare pentru câteva clipe că mai apoi să apară îmbrăcată cu un halat pufos de culoare sângerie.

-Ceva de băut? întreabă folosind un zâmbet cald care mă face să mă relaxez puţin. Un ceai, o cafea?

-Un ceai, dacă eşti drăguţă, răspund adoptând o poziţie mai normală.

Aprobă din cap şi dispare spre uimirea mea lăsându-mi la dispoziţie puţin timp să analizez locul. Câteva poze, nu foarte mult mobilier şi într-un colţ al camerei un şevalet cu opânză pe jumătate colorată. Merg către pictură şi îmi plimb vârfurile degetelor peste această o dată ajuns în dreptul acesteia.

-Ce faci? mormăitul roşcatei îmi atrage atenţia făcându-mă să mă întorc spre ea.

-Îţi admirăm muncă, îi răspund reocupându-mi locul de pe canapea.

-Şi? Ce părere ai? întreabă lăsând tavă pe măsuţă lăcuită. Încă nu l-am terminat...

-Ce simbolizează? Este impecabil lucrat.

-Nimic... sau cel puţin aşa cred. Momentan este în curs de creare, nimic mai mult.

Explicaţia roşcatei mă face să rad slab ducând ceaşcă de ceai fierbinte la gură în timp de această îşi trage scaunul lângă savalet o dată ce a ridicat paleta de culori şi pensula.

-Te superi? murmură lăsând halatul să-i cadă pe şolduri rezumându-se doar la acoperirea picioarelor. Mă incomodează.

-Nici o problema, replic imediat lăsându-mi privirea că cadă pe maieul extrem de larg. Te ajută?

-Da şi nu! ridică din umeri aplicând culoarea pe pânză.

-De ce? murmur deschizându-mi doi nasturi.

-Mă ajută pentru că limitele impuse, că să zic aşa, dispar încetul cu încetul lăsând trupul să vorbească, dar şi nu în acelaşi timp pentru că tu mă priveşti, înţelegi? explicăfăcându-mă să rad uimindu-mă totodată. E ca și cum eu sunt vânatul și tu vânătorul.

  Mă amuză ce-i drept explicaţia ei, dar mă şi incită modul sau calm de a o spune. Mâna i se plimbă de-a lungul pânzei cu mişcări bine calculate oferind numeroase forme şi culori. Este bună!

După câteva minute de linişte mă ridic alăturându-mă roşcatei privind cu atenţie pictură care se apropie de sfârşit.

-De ce un copac? întreb făcând-o să tresară când îmi aşez mâinile pe umerii săi.

-Nu ştiu, pur şi simplu. Cred că am o fixaţie pentru copacul asta... Am zeci de picturi cu el, dar fiecare e diferită, oftează continuând.

-Dacă îţi zic că ştiu copacul asta, mă crezi? Ştiu sigur că l-am mai văzut undeva.

-Te cred pentru că şi eu am făcut-o. Când eram mică mereu mergeam cu părinţii mei într-o poeniţă de la marginea oraşului şi acolo era...

Poate chiar simbolizează ceva. O amintire.

Nu după mult timp pictură este gata, iar noi poposim pe canapeaua roşie. Roşcată stă într-un capăt, iar eu în celălalt la fel de gânditori amândoi.

-Bei ceva mai tare? întreabă faţă indreptanu-se spre o vitrină.

-Sigur. De ce nu? mă ridic în şezut apucând paharul de whiskey întins de amanta.

Un pahar. Două pahare. Trei... patru, apoi numai se pierde brusc. Canapeaua roşiatică se pare că mi-a devenit pat.

O claie de par roşcat se odihneşte pe mine, pe pieptul meu, dar nu pentru mult timp. Poziţia corpului i se schimbă la fel de brusc că numărul paharelor. Mâna dreapta mi se strecoarăpe sub trupul firav când braţul stâng al roşcatei trece pe sub gâtul meu îmbrăţişându-mă în timp ce picioarele ni se încurcă, iar mâna mea stânga se odihneşte pe fundul feteistrângând din când în când.

Respiraţia caldă şi buzele ce poposesc pe gantul meu nu fac nimic altceva decât a spori fermitatea strângerii. Palmă cercetează preţ de o secundă până când piciorul Mayei începe săse mişte uşor de sus în joc făcându-mă să marai înfundat şi să o răsucesc puţin peste mine cât să-mi creez o portiţă de acces spre gâtul acesteia, care se pare nu se împotriveşteabsolut deloc.

A dracului roşcată...

Muscă, sărută şi cercetează. Buzele mele se plimbă fără oprire pe gâtul fetei făcând-o să se foiască oftând uşor, dar o dată ce tânăra mea amanta îmi strecoară mâna pe sub cămaşăboţită mă dau învins lăsând-o să-şi plimbe unghiile peste abdomenul meu.

Fie că vreau, fie că nu... chipurile ni e apropie treptat în urmă unor mişcări uşoare determinându-mi ritmul inimii să accelereze când colţurile buzelor ni se întâlnesc. Cu buzeleuşor întredeschise ne apropiem mai mult dând frâu unui sărut inocent, pur şi fără pic de grijă.  

  -Maya, murmur răguşit încercând să îndepărtez mâna fetei.

-Doar taci, mi-o taie ea în şoaptă poziţionându-mi mâna pe una dintre fesele ei pe care nu pierd timp şi o strâng cu putere lipind-o pe roşcată mai tare de mine.

-Eşti virgină...

-Parcă ţi-am spus să taci, mârâie muscand pielea sensibilă a gâtului. N-o să mă culc cu ţine...

Acestea fiind spuse... 

Câteva ore mai târziu...

Niște bubuieli îmi atrag atenţia făcându-mă să-mi întredeschid pleoapele dorind să observ sursă zgomotului. Un cap roşcat şi nişte mobilă e primul lucru pe care-l văd.

-Maya ce Dumnezeu faci? bombăn încercând să mă ridic.

-Nici să nu te gândeşti să pui picioarele jos, ai auzit? Am făcut curat până te-ai trezit tu. Am şters podeaua şi încă nu s-a uscat. Stai acolo, turuie roşcată intreptandu-şi spatele.

-Nu eşti sănătoasă, murmur reluându-mi poziţia iniţială. Mi-ai văzut telefonul?

-N-ai aşa ceva sau cel puţin, eu una nu l-am văzut! răspunde dând drumul la aspirator pe hol.

Ce naiba?! Mă doare capul, iar... Maya e aşa plină de viaţă, de energie. La naiba Maya! 

Tresar amintindu-mi de o secvenţă de aseară şi pornesc spre roşcată, chiar dacă risc să mă trezesc cu un mop în cap.   

-Nu ți-am spus să...

  -Taci şi ascultă-mă! mă trastesc la această făcând-o să amuţească. Ce s-a întâmplat aseară?

-Ha?! Adică? se încruntă roşcată lăsând aspiratorul să cadă.

-M-am culcat sau nu cu ţine? o întreb, iar ochii i se măresc brusc. Maya! Am făcut-o?

-Nu, Doamne?! Nu te mai criză de parcă ai fi în perioada menstruaţiei. Nu am făcut absolut nimic, mârâie cu răutate aplacandu-se după ceva.

Tricoul îi alunecă pe spate dezgolind dintre urme nu foarte decente pe spatele tinerei. Nu pierd nici o secundă şi o apuc de braţ trăgând-o după mine în baie.

-Dacă acum vrei să mă violezi să ştii că te pot spânzură şi cu furtunul metalic al duşului, nu-i băi! zbiară înainte de se o pune în faţă oglinzii.

-Da-ţi tricoul jos! bombăn şi această se încruntă, ar nu pentru mult timp şi se conformează dându-l jos.

-Acum ce? plescăie din buze plictisită şi îi întorc privirea spre propria relfexie.

-Ce s-a întâmplat aseară? S-a întâmplat ceva mai mult decât ştiu eu? rostesc oferindu-i tricoul când aceasta amuţeşte fixându-mă cu privirea. 

 -Nu, şopteşte trecându-şi piesa vestimentară peste cap.

-Maya...

-Jace, mă imită asemenea unui copil.

-Cu toate că ştiu că mă vei ura pentru chestia asta, tot o voi face! Îmi pare rău, oftez părăsind baie urmat se micuţa guralivă.

-Ce vei face Jace? strigă în urmă mea faţă smucindu-mă de un braţ. Ce Jace?

-Având în vedere termenii şi condiţiile din contract am dreptul de a-ţi cere să te supui unui control ginecologic...

-Poftim?! Eşti nebun dacă tu crezi că eu voi face asta! mârâie roşcată punându-şi braţele în piept.



                                                                             Perspectiva Mayei

Peste puţin timp...

-Domnişoară Robinson, va rog frumos să va desfaceti picioarele! rosteşte bărbatul în halat alb facandu-mă să mă înroşesc din cauza nervilor mai rău că niciodată.

-Să le desfacă mă-ta! mormăi în şoaptă încercând să nu atrag atenţia. Cum ziceai că te cheamă?

-Dick, răspunde bărbatul zâmbitor făcându-l pe individul de lângă mine să radă.

-Îţi place asta, nu? marai spre el apucându-l de sacou. O să mi-o plăteşti, fii atent!

-Putem începe acum? intervine doctorul vrând să ne despartă.

-Putem lua o pauză de cinci minute? întreb ridicând jucăuş din sprâncene.

-Nici n-am început, răspunde bărbatul cu par sur ridicându-se de pe scaun. Ar fi bine să fie scurt pentru că mai am o programare după ţine domnişoară. O infecţie vaginală, foarte urâtă!

Clipesc des dezgustată de informaţia primită şi cobor de pe scaunul, sau mai bine zis masă, cu ajutorul căreia urmă să fiu torturată şi mă apropii de Jace.

-Faci o mare greşeală, ştii? mormăi cedând. Sunt virgină, exact că şi prima dată. Dacă faci chestia asta nu ţi-o voi ierta niciodată, te asigur de lucrul acesta.

-Maya... tu trebuie să înţelegi că eu nu-mi aduc aminte ce am făcut aseară şi în acelaşi timp îmi doresc ca tu nu să nu fi suferit sau mai rău...

-Mă scuzaţi, pot intră? intervine o femeie.