Vrăjită de tine

Capitolul 4- Prima parte

        Se îndreptă țintă spre singurul loc care îl făcea să se simtă mai mizerabil decât era. Intră în biroul ducelui, care era la fel, neschimbat. Singurul lui gând era să-și bea mințile, să se pedepsească cumva pentru suferința ce i-o provocase Ameliei.

        Avu surpriza să-l găsească acolo pe Ian care stătea nemișcat în scaunul uriaș de după birou și care ținea un pahar de băutură în mână. Era coniac, băutura preferată de fratele său și judecând după sticla aproape goală, acesta nu era într-o stare mai bună decât el.

       — Ce cauți, Nick, la ora asta aici? vorbi Ian destul de coerent. Ochii lui păreau acoperiți de ceață și erau roșii ca și cum ar fi plâns.

        — Drace, asta cred că e întrebarea zilei pentru Nick, mormăi el, îndreptându-se spre un fotoliu în care se adânci oftând zgomotos.

       Își puse generos băutură într-un pahar și sorbi o înghițitură zdravănă.

        — Am venit să-ți țin companie, nu e corect să bei de unul singur, frate, zise el închinând paharul în aer și golindu-l pe urmă. Și-l umplu din nou si se uită cu atenție la Ian, care părea într-o lume a lui. Presupun că urmează să ne îmbătăm, nu?

        — Eu cel puțin asta am de gând, spuse Ian cu un zâmbet șters. Eu am motivele mele, dar tu... ce vrei să uiți? întrebă el uitându-se pentru prima dată la Nick de când acesta intrase în încăpere.

         Nick îi evită abil  privirea care îl răscoli și-l întoarse pe dos, făcându-l să simtă acut sentimentul de vinovăție.

         Ce vreau să uit? Vreau să uit că am făcut un lucru de neiertat, că am rănit-o pe singura ființă care contează cu adevărat pentru mine. Că am tratat-o ca pe o oarecare când ea e cea mai inocentă și curajoasă persoană pe care o cunosc. Vreau să uit dracului că sunt un păcătos care își dorește sora.

       Își frecă ochii obosit, dorind cu disperare un răspuns. Se întrebă cu îngrijorare cum interpretase Amelia gestul lui disperat. Păruse cuprins de nebunie cu siguranță. Sărise pe ea ca un idiot. Bău laconic din pahar și apoi umplu cele două pahare din nou.

        — Ce mai contează? Să bem până cedează unul dintre noi, zise el liniștit. Deși, tu ar trebui să fii fericit, având în vedere că vei deveni tată.

       — Ha, făcu Ian. Cât de mult ne-am dorit un copil, mai ales la începutul căsniciei noastre. Apoi am aflat...

         Ian se opri ca să-și șteargă lacrimile și apoi, izbi cu furie în masă. Poate era mai beat decât crezuse la început. Comportamentul acesta nu-i stătea în fire. Apoi Ian vorbi cu privirea îndreptată spre peretele opus ca și când vorbea cu sine însuși.

       — Știi, Annie e bolnavă. Suferă de o boală cronică de plămâni care o macină și nu o lasă să trăiască normal. Vremea asta care mai mereu e așa nu o ajută. Dimpotrivă. Dar ea, ea nu mă lasă să o duc de aici. Zice că trebuie să mă achit de îndatoriri și că nu pot lipsi. E atât de bună... hohoti el cu capul plecat.