Vrăjită de tine

Capitolul 8- A doua parte

       Ducele părea mai mult decât furios și Nick nu-l putea condamna pentru lovitura primită. Fratele lui își ținea pumnii strânși și părea că se abține cu greu să nu-l ia la bătaie. I-ar fi prins bine o luptă în care să-și răcorească puțin mintea prea încinsă.

        Fusese un dobitoc. Încă de când intrase Amelia în birou, voise să o ia în brațe, să o întrebe dacă se simțea bine și să-i șteargă nesiguranța din privire. Vulnerabilitatea ce se citea pe chipul ei îl răscolise și doar printr-un efort de voință se abținuse. Rămăsese pe loc și privise la sentimentele diferite ce se perindaseră pe rând pe fața ei frumoasă. Nu fusese în stare nici măcar să-l privească prea mult. Faptul că încă nu avea încredere în el îl făcuse să-și dorească să izbească cu pumnul în ceva și o frică irațională că s-ar putea realmente să o piardă pusese stăpânire pe el. Din dorința de a nu o speria cu sentimentele lui, se întorsese cu spatele la ei, în timp ce Annie și Ian o asigurau că e dorită și admirată. La dracu' cu toți! Nu putuse să permită nici măcar pentru o clipă ca Amelia să se gândească la o căsătorie cu unul dintre imbecilii aceia care făcuseră cererile. La auzul refuzului ei vehement, văzuse roșu în fața ochilor și reacționase impulsiv, dorindu-și să o facă să vadă realitatea. În schimb, expresia ei șocată și rănită îl trezise pe el la realitate. Nu-și închipuise că ea nu ar fi putut vedea urmarea celor întâmplate în noaptea care trecuse. Pentru el fusese mai mult decât evident. Se simțea trădat și rănit de faptul că ea nu-și dorea sub nicio formă să-și petreacă restul vieții alături de el. Oare îl disprețuia atât de tare? Nu, nu era posibil. O simțise. O simțise alături de el când lumea lor s-a zguduit din temelii.

       — Nu te las nicio secundă în plus singur cu Amelia, mârâi Ian către el.

       — Nu tu trebuie să iei decizia asta, frate, zise Nick calm, uitându-se la Amelia care îl privea fix și acuzator. Lasă-mă să vorbesc cu Amelia... Altă cale nu mai există oricum în momentul de față și o știi și tu.

       — Ba da, există. Privește-mă doar! murmură Amelia și în timp ce-și strângea fustele fugi, deschizând ușa cu putere și dispărând în câteva secunde.

        Trecură câteva momente în care Nick se uită năucit după ea, pentru ca pe urmă să o urmeze în viteză.

       — Nick, ai dat de dracu'. Ce-a fost în mintea ta, frate? spuse Ian, luând-o pe Annie într-o îmbrățișare.

      Nick urcă scările rapid și în câteva secunde deschidea ușa de la camera Ameliei. Aceasta scosese deja un cufăr în care își îndesa lucruri și haine. Nu-l privi deloc, ignorându-i prezența.

       — Ce faci, micuțo? o întrebă, apropiindu-se de ea.

       — Nu-mi spune așa, șuieră ea, ridicând capul furioasă.  Ochii ei frumoși erau roșii și încercănați și vina pentru toate acestea îl strângea ca o gheară. Plec, continuă ea.

       — Și unde pleci? o întrebă prinzându-i mâinile într-ale sale. Amelia încremeni și o văzu cum inspiră puternic. Uită-te la mine, iubito! Unde vrei să pleci?

        — Departe de tine! strigă ea, în timp ce își smulse mâinile, îndepărtându-se câțiva pași de el.

       Îl duru. Și se înfurie. Pe el, pe ea, pe restul lumii. Se simțea neputincios și o venă i  se umflă dureros pe tâmplă din cauza încordării.

       — Așa, pur și simplu? se răsti la rândul lui Nick. Pentru că nu mă vrei lângă tine, le provoci suferință tuturor celor care țin la tine? Te gândești, micuțo, cum va părea fuga ta pentru ceilalți? Vor scoate povești cum că te-ar fi alungat Ian sau mai rău, își încheie el tirada nervos, sperând disperat să scoată o reacție de la ea. Și o obținu. Ochii fetei erau deja în lacrimi și spera că diavolul va fi îngăduitor cu el, deoarece cu siguranță în iad va ajunge.