Capitolul 7- A doua parte

5K 393 83
                                    


Capitolul conține scene licențioase. Nu citi, dacă nu te simți confortabil o faci. Ascultați și melodia, rog, e una dintre preferatele mele.

       Amelia își duse mâna la gură, privind cum Nick se retrage încet la marginea patului și își trece exasperat mâinile prin păr. Se simți dezamăgită de reacția lui, blestemându-și prostia de care dăduse dovadă, încă o dată. Își adunase curajul să-i ceară lucrul după care tânjea de fiecare dată când era în preajma lui, și nu numai, și el îi întorsese spatele din nou. Își reprimă lacrimile și se întinse după halatul de la marginea patului, în timp ce Nick se întoarse, privind-o la fel ca în ultimele minute: arzător și posesiv.

       — Lasă-l! zise, prinzându-i mâna întinsă. Iubito, nu știi ce îmi ceri, continuă el poticnit, crede-mă, îmi vine foarte greu să fac ceea ce e corect pentru tine.

       — E atât de greu să mă săruți? murmură ea, evitându-i ochii. Ai mai făcut asta. Nu mă vrei?

       Cu mâna împreunată de a ei, Nick se apropie din nou și îi prinse bărbia, forțând-o blând să se uite la el. Era conștientă că era roșie toată, dar un soi de nebunie pusese stăpânire pe ea, când rostise acele cuvinte.

       — Micuțo, dacă te-aș săruta acum, nu m-aș mai putea opri doar la asta, șopti Nick, privindu-i buzele. Și te doresc atât de mult, încât doare. Să nu te îndoiești niciodată.

       Ochii lui Nick erau întunecați de dorință și, chiar și ea, putu să vadă că spune adevărul. Simțea cum se încălzește în interior, în timp ce trupul îi fremăta dornic de atingerea lui. O, Doamne, ce bine fusese! O dezbrăcase, atingând-o în locuri despre care nu avusese nici o idee că puteau scoate reacțiile acestea din ea. Tremurase în fața lui, abținându-se din răsputeri să nu ceară mai mult, dar acum nu mai conta. Nu-i mai păsa de mândrie, de respingere, de nimic, îl voia acum, orice ar fi însemnat asta.

       — Cine îți cere să te oprești, Nick? Eu nu. Îi prinse fața în mâini și se apropie de buzele lui. Știi, și pe mine mă doare... Vreau să-mi alini durerea, iubitule.

       Îi auzi geamătul înăbușit și se simți puternică și seducătoare. O dorea. Și ea îl iubea. Îl iubea și îl dorea pe bărbatul acesta care o privea, părând vrăjit de ea. Nu știa cum crezuse vreodată că Nick nu o vrea și, deși ar fi vrut să-l întrebe de ce o respinsese de atâtea ori, nu putea să strice vraja momentului.

       Își frecă buzele de ale lui, simțindu-l cum cedează cu fiecare secundă care trecea. Acesta își puse mâinile la ceafa ei, mângâind formele alungite, în timp ce murmură:

       — Spune-mi, micuțo, unde te doare. Arată-mi!

       O întinse pe pat și tot curajul ei se evaporă, când el preluă controlul. Se aplecă peste ea, sprijinindu-și corpul în mâini, și o sărută leneș, de parcă ar fi avut tot timpul din lume. Îi sărută colțul buzelor, urcând pe pomeții ei și în cele din urmă, îi prinse cu dinții lobul urechii, trimițând săgeți fierbinți prin trupul ei încordat. Se lăsă pradă valului de plăcere și închise ochii, în timp ce frământa cearșaful agitată.

       — Arată-mi, iubito, șopti el seducător în urechea ei.

       Deschise ochii, tremurând și întâlni privirea fierbinte a bărbatului. Acesta o încurajă mut și ea ridică, ezitând, o mână spre sânii ei umflați de dorință. Ochii lui o priviră fix și ea își mută mâna la pântec, rămânând nemișcată și cu răsuflarea accelerată.

Vrăjită de tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum