Capitolul 12- Prima parte

3.4K 245 57
                                    

       Amărăciunea îi mușca din suflet, durerea doborându-l fizic. Dar furia... Furia îl alimenta, îl hrănea dându-i o energie incredibilă și dacă l-ar fi avut în fața lui pe Danville în momentul acela, l-ar fi omorât cu mâinile goale.

       Nick se trezise în casa lui Ian, după ce fusese lovit în cap și își pierduse cunoștința. Agonizase și disperarea îl lovise mai crunt, când a realizat că Amelia era dispărută, că nu putuse să o protejeze, că fusese un prost fudul crezându-se capabil de asta. Se zvârcolise, urlase ca un lup rănit, în timp ce și-o imagina pe Amelia moartă, zăcând printre criminali.

       Ian amenințase că îl leagă dacă nu raționează și nu ascultă de el și asta îl făcuse să fie atent la explicațiile fratelui său. Acesta îl chemase deja pe Daniels și pe Tony, dorind să pornească cât mai curând pe urmele criminalilor. Ignorase sfatul medicului care îi recomandase odihna la pat și se alăturase celorlalți bărbați în biroul lui Ian.

       Vorbele lui Daniels îl năuciseră de-a dreptul când acesta relată ce se întâmplase de fapt. Nick nu fusese un idiot complet și luase un agent de-al lui pe post de vizitiu, dar acesta ajunsese la el prea târziu, doar atunci când flăcările consumaseră deja dărăpănătura de colibă în care locuia Adams. Și Amelia nu mai era. Criminalul îl omorâse cu sânge rece pe agentul pus să supravegheze casa și pe urmă pe Adams. Nick și Amelia sosiseră chiar în momentul în care acesta se pregătea să-și șteargă urmele, provocând un incendiu.

       Tony plecase pe urmă împreună cu Daniels să caute orice indiciu care i-ar fi putut conduce la Amelia. Înjurase, blestemase, dar până la urmă se lăsase convins, de un Ian obosit și îngrijorat, să doarmă câteva ore. Într-adevăr nu reușise să stea în picioare mai mult de câteva minute și se simțise nenorocit și neputincios din cauza slăbiciunii ce-i stăpânea trupul.

       Când se trezise din nou, după un somn agitat plin de coșmaruri, soarele apunea din nou. Vina îl măcinase, deși fusese conștient că nu ar fi putut face doi pași în afara casei fără să se prăbușească. Somnul îi făcuse bine, deși se simțea încă amețit. Se repezise la Ian, rămânând șocat când dădu cu ochii de mama lui. Se lăsase sărutat și îmbrățișat de ducesă, deși în gândul lui nu exista decât Amelia. O răceală și o indiferență ciudată îl făcuse să o ignore pe mama lui. Trădarea ducesei nu reprezenta o urgență, dar găsirea Ameliei în viață era vitală pentru sufletul lui.

        Nimeni nu aflase nimic. Ian păruse și mai epuizat, cute noi de îngrijorare brăzdându-i chipul. Annie făcuse o criză puternică și medicul îi recomandase să nu se mai ridice din pat, preferabil până ce avea să nască.

       Îndurerat de această nouă lovitură, Nick îl îmbărbătase pe Ian și îi interzise să-l însoțească. Plecase spre casa lui cu gândul de a se schimba de hainele murdare și de a porni, pe urmă, în căutarea Ameliei.

       Obosit, îndurerat și disperat, șocul îl lovise cu puterea unui uragan atunci când dăduse cu ochii de Amelia și Tony îmbrățișați. Se simțise mort pe dinăuntru la gândul trădării lor. Amelia aflase. Aflase toată povestea care îl chinuise mai bine de doi ani. Prietenul și vărul său și-a expus varianta fără să-i mai lase lui nicio cale de a o recuceri pe Amelia. Îi văzuse privirea. Era oripilată de acțiunile lui și de minciunile lui.

       Îi privi chipul frumos acoperit de părul întunecat în timp ce dormea. O veghease toată noaptea, pedepsindu-se și păstrând distanța, deși toată ființa lui urla după apropiere. Nu credea că Amelia i-ar fi suportat atingerea în aceste momente. Îi urmărise somnul agitat, pândind clipa în care ea i-ar fi strigat numele. Dar ea nu o făcu. Senzația de pierdere, de gol îl țintuia în fotoliu lângă patul Ameliei, în timp ce aștepta să vină zorile pentru a-și împlini răzbunarea.

Vrăjită de tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum