Sentimente goale.Poate puțină durere,dragoste...artă

Blestemul lumii toamna

Toamna ma sperie
Si muzica pe care toamna mi-o ofera
Si oamenii reci in inima si la exterior
Toamna ma face sa plang,sa stau,sa vad,sa mor

O sa ma plimb alene pe secaturi ale ierbii moarte
In  timp ce beau cafea amara,fara zahar,fara iubire
Si am sa mor,in drum spre casa
Si am sa  devin o frunza,care nu mai poate sa mai reziste dupa primaveri si veri frumoase

Am sa merg in cimitire,in parcuri,in cafenele
Am sa vad nume gravate,picaturi de culoare care rad,in loc sa planga
Am sa imi vars blestemul lumii intr-o gura de alcool
Am sa scriu poezii pe geam murdar,ultima mea scriere pentru vecie

Am sa alerg cu foc in mana
Sa imi incalzesc ultim gram de speranta,captiv in singuratate
O sa vedeti cu nepasare om care plange,prizonier al nimanui
Am sa inchid poarta oportunitatii,sa vedeti albul ochilor mei negrii

"Am sa mor",spunea gandul meu galagios
Printre picaturi de carne si iubire
"Am sa mor",imi zicea corpul...
Si nimanui nu-i va pasa

Ultima toamna a unui scolar de clasa a 8-a
Ultima melodie ascultata,cu frumos
gand
Ultimul sunet mut de ajutor,tipa el
Ultimul gand de moarte,gandea el

Un mormant pamantiu,un mormant al unui trup nefolositor
Un mormant udat si ingrijit cu lacrimi ale nimanui
O piatra gravata in ultima toamna ramasa
O piatra injurata in ultima toamna frumoasa

Cui ii pasa ca alt suflet a murit,ca plange intre rai si iad
Singuri sunteti in fata vietii si a mortii
Ati ucis din nou un suflet bland,un om iubitor
A murit in rau de lacrimi,a murit vazut de oameni
A plecat in regret si frica de nesfarsit
A murit sa nu mai simta indiferenta voastra
S-a dus urland numele mamei si al tatalui
A incetat din viata la ora 12 noaptea,cu o tigara in mana
Intr-o toamna frumoasa,ultima lui toamna…