Sentimente goale.Poate puțină durere,dragoste...artă

Și nu știam...

Ai vrea ca toată lumea să ne cunoască
Dar noi suntem niște simple buruieni într-o grădină
Care distrug munca altora în fiecare secundă
Suntem o risipă de timp pentru timpul oamenilor simplii

Vrei iubirea mea, dar mama ta te-a crescut să urăști ciudații prizonieri ai dragostei curate
Nu sunt demn să fiu știut cu adevărat de inima ta, care e stranie și-mi dă fiori
Dar, dacă simți ceva și vocea nu-ți dă răgaz să o spui
Voi fi din nou un plan al astrelor tinere
Sau o piatră funerară la cimitirul unde tatăl tău acum îngroapă 7 morți.

Nu ți-ai dat seama niciodată, dar în fiecare zi iubirea mea pentru tine crește-n cantitate
Deși tu nu m-auzi strigându-ți că te iubesc
Ai vrea să vezi cum rup flori de la margini de păduri și crap vârfuri de munți după un refiugiu
Am avut nevoie de un ajutor când m-ai luat în brațe și hainele tale miroseau a ceva minunat
Ai împletit stelelor coronițe de flori din inima mea...frumos gest...

Puteam fi fantome, bântuind locuri mizere
Dar nouă ne e frică de oamenii curajoși
Iar locurile frumoase sunt preferatele noastre
Așa că fugim de alte vieți, în viețile noastre...negăsindu-ne pe noi acolo
Obosiți, căutând sărutări pasionale pe gură, încontinuu

Nu-mi plac medicamentele, dar tu esti cel mai benefic dintre toate
Si esti o reflexie curată într-o oglindă murdară, cu rama făcută praf
Să ne iubim ca și cum am fi fii de stele vii și frumoase
Sau să fim melodiile artiștilor cunoscuți...

Dar noi nu suntem cunoscuți...suntem iubiți atât de mult...și nu știam...