Sentimente goale.Poate puțină durere,dragoste...artă

Sticle și lumini...cioburi

Luminite si sticle goale sparte de 2-3 zile
Se asteapta sa calc in cioburile lor
Sa ma ard in luminitele ce le vegheaza sfarsitul  slab
Probabil ca parul meu nu e aranjat si de aceea rad de mine
Ce as da sa fiu un cantec de dragoste…

Nu ar fi ciudat sa…nu stiu…sa le sparg in bucati si mai mici
Apoi sa urlu ca imi pare rau…si apoi sa plec nepasator
Va asteapta un rai si un iad
Cu flori de foc si rasete haotice…

Sa va urmaresc din umbra in tacere pana ma vedeti
Apoi sa devin un cer sau un pamant de arama
Un nor portocaliu de speriat oamenii de la lumina
Si sticle rosii sa fie dragoste uitata, dragii mei necuvantatori in litere…

Goluri peste goluri si taciune care se tot iveste la fiecare margine
Nu le vad, nu-mi pasa…e ceva mort si nu mi-a pasat de el vreodata
Doar de lumini si sticle goale, de dulceti, de oameni si de vina..

Acum asteptand sa isi revina…la fel ca iubitele mele de pe cele 14 ceruri
Si fiecare are un nume aparte…de la o natura si un rau bocind ca tata…
Si melodiile lor isolate-n culori de argint…si au cazut…si au ajuns la mine-n poala
Sa rada, sa planga, despre aspectul meu murdar, despre cum le-a inselat greutatea graiului omenesc
Nu vocea mea din sabii ascutite si mori de vant zburand in urechile lor de sticla
Ci glasurile groase ca talpile noroiului proaspat al mincinosilor zburatori din orizonturi moarte

Si asa mi-a povestit un ciob tanar viata mea cand am trecut focurile de ceata si fluierele tristei muze din apusuri obosite…