Sentimente goale.Poate puțină durere,dragoste...artă

Luceafăr pictat pe noapte

Luceafăr născut în pământ, risipit
Luceafăr dispărând pe cerul adormit...
Oameni care cutreieră cu ochii pământurile și astrele îndepărtate
Lucirea sufletului dă culori infinite stelelor nestemate.

M-ai pictat undeva departe de corpul tău, răcindu-se încet
Sunt un luceafăr tânăr, cine sunt de fapt ?
Dă-mi grai să-ți mărturisesc în limba șoaptelor că te iubesc și-ți mulțumesc
M-ai făcut un astru palid perfect...și am să zbor la tine-n vis, aproape...

Să-mi cobor vârfurile pe dealul unde mi-ai dat suflet și parfumul nopții efemer,
Atinge-mi cel mai fragil loc cald al fericirii
Să-ți croiesc un drum stabil din melodii armonioase,
Pe care tu însăși mi le cântai când presărai sclipiri argintii pe a mea străluce

Ai rămas la fel de frumoasă, ca și poveștile de dragoste recitate de oameni simpli-n asfințit
Tu ai fost mai mult ca ceva simplu, mai albă ca golul cerului senin
Călăuza mea spre răsărit atât de fraged,
Să nu-mi uiți menirea în zilele cu ploi  de stele multe
Am să mă pierd, regăsindu-te din nou...până obosesc,
Ș-am adormit din nou...